Visatorii nu pot fi domesticiti

Toti cei care pleaca in cautarea regatului lor
Stiu ca nu vor gasi nimic.
Doar provocari.
Lungi perioade de asteptare.
Schimbari bruste, ce-aduc mult ecou.
Sau mai rau: e posibil sa nu intalneasca nimic.

Ceva ma nelinisteste. Zile multe, apasatoare, reci.
E frig. Tu crezi ca ma refer la iarna de afara si imi aduci manusi.
Asa stii ca ai sa-mi incalzesti atingerea.

Erau ochii ei ce nu-mi dadeau pace.
Caci reflectau iubire si moarte in acelasi timp.
Ai parasit-o. Cu atata drag. Cu suficient curaj.
Mi-am spus. Te las sa mergi departe.
Asa vei intelege ce se afla aproape.

Imi amintesc de vesele tricouri. Hartii lipite.
Ganduri zilnice. Cand ea crestea si nu stia
Ca nu e nici o arta in a fi balerina.
Eleganta mersului pe varfuri ajunge sa te oboseasca.
Si intr-o clipa, te poti trezi cu picioarele secerate.
Ma-ntreb.. cine mai stie sa-asterne un sarut pe genunchii zdrentuiti?

Mi-am potrivit ceasul pentru ultima oara in aceasta calatorie.
Si mi-am spus: viata e trenul, nu este gara.
Pe o plaja reusesti uneori lucrul cel mai dificil.
Poti sta placid la jumatatea distantei intre nelinistea
Ca ceea ce exista nu ti-e dat pentru totdeauna
Si fericirea de a o avea totusi.

Sa nu te miri. Intr-o zi, am sa iti spun
“Am devenit nuci.”
Nucile nu primesc nimic din exterior.
Au miezul lor bun si-o coaja impermeabila.
Nu se incalzesc una pe alta.
Nu stiu sa se stranga in brate.
Nu stiu ce e ala zambet.
Stiu doar ca nimeni nu le pot atinge.

Fericirea nu minte. Nici marea.
Numai noptile si oamenii fac asta :)

marea ne deghizeaza adevarul. mereu.

Stiam ca o sa vina si clipa
Cand am sa imbrac hainele sifonate
Si am sa-mi cantaresc bagajele
Ce acum atarna atat de greu.

Era totul mult mai simplu cand aveam valuri.
Ca ele ma-naltau si ma purtau
Pana-ntr-un vagon murdar si-aproape criminal.
Aveam tenisi rosii. Si-un gand ca merit sa fiu fericita.

Eram doar un copil care alerga spre mare
Intr-un suflet. Fara sa priveasca in urma sa.
Cu orice clipa. Cu orice gand.
Si impotriva tuturor.

Ei nu vor intelege niciodata ca marea o iubesti.
Sau o anulezi. Pur si simplu, sa fie o alta apa.

Ma bucur. Asa sa stii.
Atunci cand mergi tiptil
Si-ti pui cutitul sa ma cioparteasca haotic.
Eu cred ca am sa te privesc.
Esti un regizor ieftin.
Caci filmul meu nu ruleaza in cinematografe.

Ironic, multe femei m-ar invidia.
Daca ar afla ca tu
Mi-ai sponsorizat un tratament cu botox.
Toxina aia de-ti taie orice impuls nervos
De la creier la muschi.
Eu ii zic miocard. Tacutul miocard.

Sa nu uiti.. ah! De cate ori ti-am spus asta..
Si tot n-ai inteles.
Viata e tropot. Si zgomot.
E graba.. si-s multe intersectii nesemnalizate.
Bucura-te. Abia asa poti sa-ti alegi singur drumul.

Pe-al meu il port acum cu mine.
E-n stanga, spre exterior. Si e melodios.
Porneste cu o cheie Sol..
Semn ca inceputurile sunt mereu imbinari armonioase.
Portativul meu nu e de condamnat.
El doar a vrut sa-si umple golul cu fericire.

Gama noastra muzicala descrie o gradatie dezordonata.
Caci pana si fericirea expira.
Pe ceas. Prin metropole. Prin gari.
Sa-ti pui un reminder. Sa iti faci ordine in tot.
Si inca unul care sa-ti semnaleze
Ca orice lucru cu termenul de valabilitate depasit
E inutil sa-l mai consumi. Iti face rau.

nightcall

Te-am visat de mult, stii asta.
Multe clipe ma gaseau ca acum
Cu ochii deschisi, mari si uscati.
Privind prin lucruri ca fiind transparente.
Ma grabeam imediat sa clipesc de teama sa nu pierd. Orice.
Si am schimbat. Multe. Nu suficiente.
Dar s-au intamplat. Pana intr-o zi.
Cand schimbarile au avut parte si ele la randul lor de.. o schimbare.

Nu e nimic ciudat in faptul ca desi esti la ceva mica distanta de mine
Inca nu stiu cum sa fac sa nu mai simt nevoia imensa de a te inspira.
Poate ca sunt egoista. Si te vreau prea mult pentru mine.
Mi-e dor de tine. Si de pielea ta.
Iar eu stiu ca ti-ai pus ceva in sange
Ca sa emani dor si dependenta.
"De drag" ti-as strange mana in a mea
Pana ne-am da switch la piele.

Tu stii cel mai bine ca atunci cand ma gandeam la doi
Priveam spre un zid de marmura neagra si rece.
Apoi, intr-o clipa adusa de-un val matinal si sarat
Am facut din zid matase si ne-am infasurat intr-o imbratisare.
Matasea nu se rupe, stii?
Poate de aia inca tremur.. Si de data asta tremur eu, cu siguranta.

.. inca nu ma satur sa te privesc, sa te mangai si sa te stiu langa mine.

Stiu ca imi doresc tot cu tine.
Si asta naste in mine putere.
Nu vreau sa uitam de noi.
Ai zis-o si tu, inaintea mea. Insa acum simt nevoia sa o spun si eu.
..nu vreau sa uitam ca noi doi putem fi minunati. Eu stiu. Am vazut. Si am simtit.

Acum port ganduri ghemuite, tematoare si vulnerabile.
Ca o copila care isi strange in brate genunchii, pana si-i simte in piept.
Sa nu uiti ca am nevoie de tine.
Iti intind mana. Cu drag. De fiecare data.
Fii al meu. :)

inspiraţie de seară

când ploaia ţi se-ascunde pe sub piele
să te gândeşti la mine.

când mergi pe jos spre ea, să te gândeşti la mine.
dacă mergi cu maşina, la fel, să te gândeşti la mine.

când viaţa noastră poate fi rezumată în două propoziţii simple
( Ioana e rea. Nu sunt fericit. )
când începi să pierzi sistematic în cearta cu lucrurile,
gandeşte-te la mine.

când lumea arată aşa pentru mine,
mă gândesc la tine.. şi-mi trece :)

ştiu că nimic nu s-a schimbat. cu umerii vânduţi
aş ruga un străin să mă strângă în braţe
ca să nu uit cum e.


ce greu trece frigul. am să mă apăr.

refrene optimiste

Mă gândesc de multe ori
Că nimic, dar absolut nimic
Din tot ce e în jurul nostru
Nu e întâmplător.. să fie.

Și mai ştiu că pentru tine e-o prostie.
Dar eu tot mi-aş tatua, în jos, pe glezna stângă
Cele 11 litere. Crede-mă.
Ai fi şi tu, la rândul tău, un accident norocos.

Ȋncep stupid de fiecare dată.
De fapt, dacă mă gândesc mai bine
Ei vad stupid şi faptul
Când îţi zâmbesc pe geam şi nu eşti lângă mine.

Miroase a praf
De ăla de-l inspiri şi-ţi murdăreşte sufletul.
A, ba nu! Miroase a el.
Căci nu mai e al meu. De multă vreme.

Știam de mult că o să-mi lipsească degetele lui
Pe pielea-mi ieftină
Căci se vinde uşor, în sute de buburuze.
Mereu o cert şi mi-aş dori ca măcar de data asta să nu mă ignore.

Aş vrea să mă găsesc la tine pe balcon
Cu miros de tei sau scorţişoară.
Ți-aş desena un labirint în talpă
Și-apoi am târâi pe podea cearşafuri adormite.

Superficial. Ai zice uşor
Că-s doar simple gânduri.
Ți-am zis că totul are-un rost.
Nu aştepta să poarte-o cicatrice.

Acum, i-aş spune sufletului meu:
Mi-am demonstrat încă o dată
Că fericirea poate fi şi într-un simplu mesaj
Primit de-un destinatar greşit.

Chiar şi aşa..
Știu, începi să râzi. Mi-ar plăcea să-nţeleg.
Aminteşte-ţi când ţi-am zis
Că nu cer mult. Doar câţiva cenţi.. de-un soare pe cer :)

Să nu te sperii. Aşa sunt eu, ciudată.
Cu zambetul pe chip, ţi-aş spune într-o dimineaţă..

Fericirea nu ţine niciodată cu noi.
O uităm prin gări de câte ori avem prea multe bagaje.

nu fac din gand poem. [.taiat cu multe linii.]

Primavara cica ametesti mai des. Si trebuie sa iei pastile ca sa iti revii.
Eu cand vreau sa ametesc, mi te imaginez pe tine, cu mine.
Si tremur. Indiferent de anotimp.
Tu incepi un camp semantic adiacent cu “dor”, “putere” si “vointa".
La un loc.
Si, de obicei, termini in bratele altcuiva.

E seara. Si asta ma-enerveaza teribil.
Ca mi-ar placea sa fii aici cu mine chiar daca m-as uri pe urma.
E frig. Stii astenia aia grea..
Aproape ca mi-e frica sa te privesc de tot
Nu vreau sa imi scrantesc naivitatea.

Si nu-i firesc sa numar kilometri albi
Doar ca sa tintesc spre o usa deschisa pentru toti
Cu bratele intinse si cu ochii in lacrimi
Ghemuindu-ma in tine pentru o imbratisare.

Si stiu ca sunt stangace de multe ori
Mai ales atunci cand o strivesc pe Dede in brate
Si nu-mi dau seama ca e-n durere
Decat atunci cand reusesc sa o pierd
De-ajung sa imi cuprind singura coatele.

Si nici nu ma gandesc c-ar trebui sa pot sa zbor
Cand aripile mi le-am prins cu banda dublu adeziva.
Persista doar zvacnirea dorsala si fireasca,
Ca un impuls ce ma forteaza sa nu uit.

Nu vreau sa mai pulsez in gol.
< si 3-ul mi le-am trecut pe OFF.

.numb.

La inceput a fost cuvantul. Si dupa ere pecetluite cu vremelnice ezitari si minciuni ce nu-si aveau rostul, la sfarsit nu ne ramane decat propriul cuvant. Intr-adevar, nu te costa nimic sa promiti, atunci cand cuvantul tau nu valoreaza mare lucru nici macar in proprii tai ochi.

…si mereu am zis, si recunosc si acum, ca atunci cand prinzi prea multa viteza, asa cum o faci cand esti pe o sosea, trebuie sa franezi. I-am spus, cu barbia tremuranda, ca alaturi de el, eram si eu in masina. Ca fuseseram doi in povestea asta si ca, de la frana lui fara avertisment, eu am iesit prin parbriz si m-am pierdut. Ca n-aveam centura de siguranta, ca doar asa ne inteleseseram de la inceput, sa plecam fara centura, sa zburam fara plasa de siguranta.. Si fiindca el tinea volanul, si fiindca el apasase frana, n-a avut nici pe dracu`!.. dar eu m-am pierdut, ii spuneam.. eu am murit.

..adesea, privesc peste umar si vad doar un strain ce nu-mi intelege gandul. si-n fiecare seara adorm tarziu, rece si stramb, alunecand intr-un somn ce nu-i al meu.

.caci zbieri in mine ecouri crude si fericire expirata. :)

nu l-am ucis, doar am încercat altceva :)

Asa cum ai venit, promite-mi ca vei si pleca. Cuvintele mi le-ai sters cu un burete murdar. La fel si gura. Imagineaza-ti. Simplu. Un om fara gura. Acum scoate-i si inima. Nu se vede nici o diferenta? Nu o vezi tu.. insa, in mod normal, ea se simte. Poate asa se explica de ce multe lucruri nu le-ai vazut, asa cum te asteptai, cand de fapt trebuia sa le simti.
Azi nu iubesc si nu mi-e dor. Si nu vreau sa mai explic.. nu vreau sa mai auzi nimic. Esti frumos, asa cum esti. Habar nu ai, dar ai sa intelegi asta intr-o zi si tot atunci vei intelege si ca unele lucruri, pur si simplu, nu se fac. Nu cauta degeaba.. pentru ca nu ai sa gasesti scris nicaieri, insa nici nu vei invata de la altii.

Ma gandesc.. uneori te vreau, alteori te-as ucide dintr-o singura clipire. Si-atunci imi vin in minte toate adunate. De multe ori nu pot sa scap. Insa acum nu mai astept sa fii langa mine, sa ma ajuti. Si cat de mult o faceai, fara sa stii..doar ascultandu-ti glasul. Ce ironie!..
Nu mai vreau. Uite, chiar asa!. Orele petrecute cu un altul imi vor aminti mereu ca pot si sunt capabila sa daruiesc ce e mai frumos in mine unui necunoscut.. Acum mi-e limpede ca in seara aia eram cu altcineva, iar nu cu tine. Ce bine!.. :)


Cateodata as vrea sa ma nimeresc, din senin, intr-un lan cu flori rosii, sa cada fulgi de zapada. Sa stam privind cu ochii in sus, cum vin spre noi si ne intetesc dorinta. Sa-ti fug din brate din cand in cand.. sa te surprind cu perechi de zambete si priviri cu o semnificatie vadita, graitoare si sa-ti las in urma degetele de la mana.. si numai un fular in jurul gatului. Ai sa ma prinzi cumva, promiti?..

revenind.

..el zambeste si se uita lung la ea. Coboara geamul de la masina si ii spune cu-n zambet resemnat: "Ce frumoasa esti in seara asta!"
..infrigurata, imbratisandu-se pe sub haina, ea surade pe jumatate, ramanand pe loc. Initial, glumeste si ii raspunde “Doar in seara asta?”
..apoi isi da seama cat de mult i-au lipsit acele cuvinte.. si multe altele.


..fraiere :)

jurnal simplu

mi se pare tarziu sa mai incerc sa aplic pacaleli de copila. anchilozata de prea multe sperante, am tot mai rar curajul sa vreau, sa incerc, sa lupt. imi asez palmele pe genunchi si zambesc. "iata marea in care se leagana lumea", imi spun. "priveste, departe, corabiile disparute si pleaca-ti privirea o clipa peste singuratatea mea batuta de nori", ii spun.
n-am sa cer niciodata nimic, n-am sa strig, n-am sa ridic ochii de la glezne. doar daca vreodata va mai incepe furtuna si dragostea va cadea din cer ca un fulger, voi intinde mana.. spre tine.

..sa strig doar in soapta numele lui, ca si cum nu as sti ca e mult prea departe si, oricum, s-a facut prea tarziu.

totusi, ceva nu va putea schimba nimeni, niciodata. fericirea adevarata, profunda, memorabila, n-am gasit-o decat in clipele de ravasitoare banalitate

carte postala

Doar faptul ca nu ma poti auzi ma face sa imi incalc principiile si sa-ti vorbesc cu mainile. Mainile care te-au atins fara sa lase urme.

Am petrecut ieri o zi frisonanta in asteptarea unui sms din partea ta. si toate diminetile zgribulite, cand ma intind alintata in cautarea unor maini care sa ma cuprinda tare, tare.. :)

Uneori imi pare ca lucrurile din jurul meu nu stiu sa iti mai inteleaga numele. Si eu insami sper ca nu-l voi mai intelege intr-o zi.

Stiu prea bine ca n-ai sa mai alergi niciodata noaptea sa ma intalnesti, ca n-ai sa ma mai rogi niciodata sa plec cu tine sau sa te astept.
Urasc felul indaratnic si absurd in care m-am agatat de o iubire inventata la ceas de seara, cand inima imi vuia a pustiu...

cand eram mica, mica am intrebat-o pe mama de ce nu poate inima sa bata o singura data. si mama stii ce mi-a raspuns? ca daca ar bate doar o singura data, n-ar mai exista golurile dintre batai. si atunci am intrebat-o: "Dar de ce as avea nevoie de golurile dintre batai?".. ea mi-a raspuns: "pentru ca, intr-o zi, cineva sa vina sa le umple!"..

te rog, hai sa fugim la mare. mi-e dor de mare.

pegajoso

toate gandurile mele incep de la
un cuvant.
care imi leaga mainile in asa fel incat
sa nu pot pune palmele la gura si sa spun
STOP.
un cuvant creste in mine mereu.
si de aici se desprind multe imagini
cu tine
cu noi
ca niste tentacule agitate
care ma prind
si nu ma lasa sa fug.

sunt ca un raft cu multe sertare mici.
cand ai chef sa nu ma lasi sa mai fiu eu
deschizi haotic dulapioarele
cu noi.
eu ma fac mica si cu un zambet inconstient
imi alungesc mainile inspre tine
si stau cuminte, asteptand
sa ma strangi in brate.
tare.
apoi inchid ochii si nu mai vreau nimic.


tu nu stii, dar mi-as taia bratele in fiecare zi.
nu ti-ai da seama.

atunci as sti cu adevarat ca singurele maini care m-ar atinge
sunt ale tale.

Dor. Nesiguranta. Teama. Tu.

sinsentido

nu ma intereseaza cand ai venit sau cand ai plecat.. ceea ce ma intereseaza este momentul in care ochii mei s-au intalnit cu ai tai. nici macar o suta de ochi nu vor mai fi in stare sa provoace in mine atata nesiguranta.

dimineata am luat micul dejun asa cum imi place, de obicei.
as fi preferat sa fie pielea ta, dar stiu ca asta te-ar speria.
nu am reusit sa dorm nici macar un minut. poate si pentru faptul ca miroase a tine.
si asta te-ar speria.. de asta te privesc in ochi si iti zambesc in loc sa iti spun cat de mult imi plac noptile nedormite.

acum imi dau seama ca, cu cat m-ai strange mai tare in brate cu atat mi-ar fi mai teama sa nu te pierd.

nu am sa caut sa imi ingramadesc tristetea doar ca sa doara mai putin sau sa nu mai stiu nimic de ea. am sa o port in palme, aproape de mare, pentru ca vantul sa o ia cu el si sa o sufle departe..
acum stii ca singuratatea mea are o suta de cantece schitate, incepute, neterminate..

uneori as vrea sa am si eu 10 zile ramase.. si un catel :)

diagrame neconventionale

intotdeauna m-a obosit gandirea mea circulara.
tu nu mai spui nimic si eu nu pot sa te contrazic.

mutii nu zambesc niciodata, ai observat? practic, si-au inghitit gura.
eu nu am nevoie de cuvinte ca sa zambesc.

nu pot sa renunt si e vina mea.
e ca atunci cand refuzi sa incalti alte sandale doar pentru ca acea pereche ti-e cea mai draga si cu ea te-ai obisnuit. chiar daca e singura care iti face rani zilnic.. tu iti spui “ lasa. intr-o zi o sa se vindece. “

ceva din ipocrizia mirosului de tine
imi va conduce mainile in plus
spre STOP, cu palmele lipite, in dreptul ochilor.
te simt in preajma mea.
tu imi canti balade seci
si ma privesti ca si cum nimic.
imi desenezi fericirea pe geamuri aburite
pentru ca asa sa fii mereu in viata mea.
e simplu. azi nu-ti mai plac hipopotamii de ciocolata.

departe de mine ai ramas tu.
aproape de tine voi fi mereu.
minus prezent.
intre noi exista doar un vid lingvistic. de vrei sa stii, intoarce-te.
sunt chiar in dreapta ta. cu degetele rasfirate
si cu un suflet praf.

love on the run

ramanem pe loc...intre azi si maine
stii ca sunt cu tine si ma privesti indoielnic, ca si cum nu as fi acolo.
ca o adiere de vant ce se strange usor in brate.
si incetez sa alerg
si astept
nu imi mai pasa ca afara ninge...
ma pierd in nepasare...privesc in sus, ninsoarea cum vine spre mine si zambesc ca un copil ce a primit dulciuri.


insa ne e bine , vom avea intotdeauna acum si aici.

iti simt mirosul in cearsafuri si te astept cuminte.

mi-e dor de el.

niciodata

tu nu stii cate cuvinte ea inca le simte..

:)

nu te vreau azi.

ierarhie personala

Astazi vremea nu m-a inselat. Nu sunt nori, ci numai dungi subtiri, zdrente de nori.
Aerul incepe sa tremure,ca niste maini de batrani.

Mi-ar placea sa existe o adiere oarecare si ea sa imi explice zambetul tau si alta care sa-ti explice, fara sa te faca sa suferi, tacerea mea.
E ca atunci cand vei vrea sa iti imbratisezi genunchii cu bratele si sa te prefaci ca nu existi si ca pamantul te-a inghitit, ca nu mai raspunzi de nimic in lumea asta.
Cand vine dimineata, am pielea mai mata, pentru ca se asterne un strat de praf care este, de fapt, un strat de tristete.

Poate oamenii sunt bucati de haos peste dezordinea pe care o inchid in ei si poate acest lucru ii explica. Poate acum stiu de ce deciziile sunt intotdeauna alegerile cele mai la indemana, asa cum ai culege niste portocale de pe crengile cele mai joase.. nici macar nu lupti pentru ca e mai simplu sa renunti.


Ma gandesc : sa nu existi, sa fii uitarea unui om uitat pentru vecie, sa mori cand ai murit deja de mai multe ori. :)

Am nevoie de el. Nu il cunosc.

pegajoso :)

De cand n-am mai fost in bratele lui ? Uneori, am impresia ca mi-am visat si fericirea.

Toate imi par azi aproape neverosimile. Si-mi dau sentimentul ca sunt indiscreta. Ma uit, parca, prin gaura cheii la un copil care-mi e, pe jumatate, strain.

..merg pe o strada oarecare, fara sa-mi treaca prin minte ca, pe o alta strada, la o alta ora, intr-o alta zi, as fi intrat pe alt fagas al destinului pentru ca, mai tarziu, privind inapoi, sa descopar ca totul a atarnat de un amanunt banal.

Uneori as vrea ca memoria mea sa arate ca o camera goala.

t-a-i-a-t-c-u-m-u-l-t-e-l-i-n-i-i

- : stii, mai e un pic si vine iarna.. si frigul..
ea : mai bine. macar atunci o sa am motiv sa port manusi ca sa imi incalzesc mainile.
- : ce zambet sters..
ea : nu ziceai ceva de iarna ? :)
- : Lui i-ai spus ?
ea : ce sa ii spun ? ca vine frigul ?.. de fapt nici nu vine, a fost mereu aici, in mine.
- : exagerezi..
ea : uneori as vrea sa ma pot tine de mana fara sa simt ca ma strivesc intre degetele cu minus grade. asa as face cand nu as avea mana lui. probabil de asta si avem doua maini.. ca un fel de compensatie.
toata viata m-am aparat, m-am ferit, am pus intre mine si ceilalti o bariera. nu m-am daruit in intregime, mi-am pastrat cai de retragere, mi-am protejat singuratatea.
- : sunt imprejurari in care egoismul e firesc..
ea : e prima oara , cred, cand imi inteleg esecurile..
e posibil sa ma fi nascut cu o asemenea predispozitie, cum te nasti cu o celula defecta care, mai tarziu, dezvolta o tumora.
- : nu vreau sa te vad cu inima franta!
ea : atunci nu te uita, pentru ca e larg deschisa..


asezata pe un scaun, langa o fereastra inchisa, am impresia ca aud linistea putrezind. scriu cu pixuri colorate, poate intr-o zi iti vei dori sa ma vezi zambind.
poate simt mai mult decat inteleg. si asta ar lamuri multe…

*impotriva pericolelor din mine.

Sine Sole Sileo

In arta razboaielor se pierde aproape totdeauna in spatele frontului. Nu in camp deschis, ci in defileele ceasurilor de singuratate pe care nimeni nu le vede si putini le stiu. Pentru ca "in spatele frontului" e totdeauna un om singur care isi cauta drumul spre semenii sai.
Imi aduc aminte din nou de nucii de piatra crescuti pe o coasta calcaroasa unde, odata cu seva, absorbisera in trunchiuri si cristale de calcar care-i pietrificasera cu timpul, prefacandu-i in statui infricosatoare. Cam asa se intampla, cred, si cu omul insingurat care se amageste ca poate rezista , ramanand cu radacinile infipte in abandonuri si dogme. Caci, treptat, el inlocuieste adevarul cu voluptatea vorbelor, risipindu-si fortele spre a ocoli viata, pentru a renunta sa o inteleaga. Si astfel devine ca o statuie de nisip.
Care nu e altceva decat nisipul, dar mai trista decat nisipul.


Greu e sa cred ca poti privi stelele azi, daca nu esti astronom, fara sa fii suspectat de unii ca-ti pierzi vremea..

diapozitive

Daca plang nu inseamna ca sunt isterica. Inseamna ca am nevoie sa ma tii in brate si sa imi mangai crestetul capului.
Daca sunt nervoasa nu inseamna ca am ajuns la capatul puterilor. Inseamna ca rascolesc prin mine si caut sa fiu femeia buna, blanda si dragastoasa care sa iti aline noptile si sa iti contureze podul palmei atunci cand dormi.
Daca sunt depresiva, inseamna ca am nevoie de linistea si sufletul tau. Am nevoie de un fel de timp care sa ma mai lase in viata ta.
Daca tac cu zilele nu inseamna ca e ceva in neregula cu mine. E pentru ca vreau sa te privesc vorbind, pentru ca ma bucur ca esti atunci, acolo, cu mine si pentru ca nu mai am nevoie de nimic altceva… pentru ca pari atat de simpatic cand te straduiesti sa imi intelegi tacerea.
Daca ti se pare ca sunt credula e pentru ca am invatat sa nu intreb “de ce?” , ci mai bine sa ma hranesc cu portia mea de fericire concretizata in clipele cat esti cu mine.

Multumesc, pentru ca mi-ai adus zambetul inapoi.
Multumesc, pentru ca mi-ai amintit ca exist undeva, acolo, ingramadita intr-un corp de lut rece.
Multumesc, pentru ca acum ma suni si iarasi ma faci sa fiu toata un zambet.

Multumesc, pentru ca imi aduci pastile de gat doar fiindca m-am plans la telefon urmeaza sa racesc si asta era doar un pas.
Multumesc, pentru ca a doua zi, m-ai cules din ploaia rece si m-ai dus acasa.
Multumesc, pentru ca, asa cum ti-am zis si tie, nu m-am mai vazut de mult timp asa…


Nu ai sa intelegi niciodata cat a contat pentru mine.. :)