Oamenii sunt falsi si egoisti. Oamenii nu stiu sa ceara iertare. Oamenii nu cugeta si nu apreciaza licaritul de lumina ce vine de la soare. Oamenii sunt fazi, sunt goliti de orice sentimente imbucuratoare. Sunt flori..de mucigai. Sunt miresme imbacsite. Pagini ingalbenite.
Oamenii sunt legati spiritual cu sarma, isi aduc bucurii ce se bazeaza pe nefericirea celuilalt. Deviaza orice urma de lumina, insa nu prin trupul lor. O curma precum o mizerie. Prefac totul in scrum. Si cheama vantul…
Oamenii sunt de carton. Se modeleaza dupa nevoi. Oamenii au foarfece si lipici. Isi taie si isi lipesc singuri sperante si trairi. Se coloreaza in alb si negru. O fi mai elegant..
Oamenii sunt suspiciosi si ingrati. Valorifica lucrurile de moment si pledeaza pentru idei preconcepute. Oamenii au vise imbalsamate cu formol. Sunt nesiguri si privesc pe ascuns. Oamenii nu au putere. Lipsesc cu sufletul din actiunile lor. Oamenii sunt practici, mecanici.
Oamenii sufera la neputinta lor de a se ridica cand au cazut. Mai mult, ei se complac si sunt delasatori. Oamenii plang si pica in genunchi. Oamenii isi ridica capul spre cer pentru a compensa greutatea ce le apasa pe umeri. Oamenii incearca.. si sunt oportunisti.
..sunt curati trupeste, caci sufletul le e demult mazgalit cu marker permanent. Cu ochii mari privesc, din obisnuinta, inainte. Piciorul paseste sovaielnic pentru a-l potrivi in urma lasata de cel de dinainte. Oamenii sunt sabloane. Traiesc viata altora. Prezuma o stare de bine. De fapt, o ingroapa pe cea existenta.
Oamenii sunt grabiti. Nu se mai plimba in gradina botanica, ci se plimba prin benzinarii. Oamenii isi insusesc zilele pe sarite. Pierd sirul fericirii si il “reintregesc” prin.. noduri. Oamenii uita. Sa zambeasca. Sa iubeasca. Sa imbratiseze. Sa faca dragoste. Sa traiasca cu pasiune.
Oamenii traiesc… si mor. Si tot ce nu au facut.. ramane neant. Pentru ca oamenii traiesc cu intensitate maxima lucrurile materiale. Pentru ca oamenii nu vad dupa cortina scenei si asteapta ca altcineva sa le duca la bun sfarsit rolul. Oamenii sunt naivi si asteapta. Viata, in schimb, e infima in comparatie cu multitudinea trairilor lor.
Omului ii e tarziu… iubeste ce i-a fost dat : Oamenii.
