marea ne deghizeaza adevarul. mereu.

Stiam ca o sa vina si clipa
Cand am sa imbrac hainele sifonate
Si am sa-mi cantaresc bagajele
Ce acum atarna atat de greu.

Era totul mult mai simplu cand aveam valuri.
Ca ele ma-naltau si ma purtau
Pana-ntr-un vagon murdar si-aproape criminal.
Aveam tenisi rosii. Si-un gand ca merit sa fiu fericita.

Eram doar un copil care alerga spre mare
Intr-un suflet. Fara sa priveasca in urma sa.
Cu orice clipa. Cu orice gand.
Si impotriva tuturor.

Ei nu vor intelege niciodata ca marea o iubesti.
Sau o anulezi. Pur si simplu, sa fie o alta apa.

Ma bucur. Asa sa stii.
Atunci cand mergi tiptil
Si-ti pui cutitul sa ma cioparteasca haotic.
Eu cred ca am sa te privesc.
Esti un regizor ieftin.
Caci filmul meu nu ruleaza in cinematografe.

Ironic, multe femei m-ar invidia.
Daca ar afla ca tu
Mi-ai sponsorizat un tratament cu botox.
Toxina aia de-ti taie orice impuls nervos
De la creier la muschi.
Eu ii zic miocard. Tacutul miocard.

Sa nu uiti.. ah! De cate ori ti-am spus asta..
Si tot n-ai inteles.
Viata e tropot. Si zgomot.
E graba.. si-s multe intersectii nesemnalizate.
Bucura-te. Abia asa poti sa-ti alegi singur drumul.

Pe-al meu il port acum cu mine.
E-n stanga, spre exterior. Si e melodios.
Porneste cu o cheie Sol..
Semn ca inceputurile sunt mereu imbinari armonioase.
Portativul meu nu e de condamnat.
El doar a vrut sa-si umple golul cu fericire.

Gama noastra muzicala descrie o gradatie dezordonata.
Caci pana si fericirea expira.
Pe ceas. Prin metropole. Prin gari.
Sa-ti pui un reminder. Sa iti faci ordine in tot.
Si inca unul care sa-ti semnaleze
Ca orice lucru cu termenul de valabilitate depasit
E inutil sa-l mai consumi. Iti face rau.