Astazi vremea nu m-a inselat. Nu sunt nori, ci numai dungi subtiri, zdrente de nori.
Aerul incepe sa tremure,ca niste maini de batrani.
Mi-ar placea sa existe o adiere oarecare si ea sa imi explice zambetul tau si alta care sa-ti explice, fara sa te faca sa suferi, tacerea mea.
E ca atunci cand vei vrea sa iti imbratisezi genunchii cu bratele si sa te prefaci ca nu existi si ca pamantul te-a inghitit, ca nu mai raspunzi de nimic in lumea asta.
Cand vine dimineata, am pielea mai mata, pentru ca se asterne un strat de praf care este, de fapt, un strat de tristete.
Poate oamenii sunt bucati de haos peste dezordinea pe care o inchid in ei si poate acest lucru ii explica. Poate acum stiu de ce deciziile sunt intotdeauna alegerile cele mai la indemana, asa cum ai culege niste portocale de pe crengile cele mai joase.. nici macar nu lupti pentru ca e mai simplu sa renunti.
Ma gandesc : sa nu existi, sa fii uitarea unui om uitat pentru vecie, sa mori cand ai murit deja de mai multe ori. :)
Am nevoie de el. Nu il cunosc.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
"Am nevoie de el. Nu il cunosc"
toata viata mea "ea" a fost in bratele mele . rolul ei l au jucat m ai multe insa cum zicea taxi nu am avut puterea sa o recunosc si probabil am fost etichetat ca "nu am inteles nimic". asta e ,storc destinu intr un pahar si mai iau o gura, pe acorduri de ,love in december,
Trimiteți un comentariu