am chef de nimic.. si de mine

si uite asa ajung sa incarc iarasi pagina cu vise. sau sufletul cu vise.
am ganduri mii si mii pe care nu pot sa le separ. mie inima incoltita din toate partile de sentimente colorate. mi-e sufletul un curcubeu care straluceste in inversul firescului. pasesc la fiecare minut pe strazi paralele, mi-e gandul in colturi opuse, mi-e sufletul mai ciopartit ca niciodata.
cum e sa vrei de toate si de fapt, sa nu vrei nimic?
cum e sa fii rau ? dar mai ales, cum e sa fii TU? cum e sa fii puternic si cum e sa pleci capul ?
sa iubesti ? .. sau sa urasti? niciodata nu am putut uri pe cineva. cel mult am simtit o repulsie fata de vreo persoana, insa nu cred ca astfel se masoara "the big feeling".
dar cel mai important .. cum e cand nu mai simti nimic? :) eh..si aici ajung pe teritoriul meu. cei mai multi cred ca exagerez cand spun asta..si e firesc. desigur, nu ma refer la faptul ca nu imi iubesc parintii, sora, catelul :x..insa in ceea ce priveste relatiile mele cu cei din jur e cu totul o alta imagine. mereu am spus ca oamenii sunt rai. cat as fi vrut sa ma insel..macar o singura data. macar acum cand am cuprins aici aceasta replica. dar nu! mi-e imposibil. si totusi, cu toata rautatea lor, imi sunt dragi. poate pentru simplul fapt ca la fiecare pas gasesc un exemplu de " asa nu trebuie sa fiu ". na ca totusi nu suntem toti degeaba. :))
si uite asa se traduce pasivitatea mea .. in neincrederea in oameni, in nepasare. tot voi m-ati invatat sa fiu asa.. oamenii mei dragi :)
iata cum ajung sa va includ in primul meu post [serios!]. si ce daca nu meritati ? v-am zis ca imi sunteti dragi :)

hei!

... pentru ca de vreo cateva zile mi-am dat seama ca ar trebui sa am un loc al meu, unde sa fiu eu cu mine, in care sa imi zambesc si sa privesc in oglinda. sa imi cant gandurile si sa stau intr-o camera goala, cu ecoul asurzitor.
imi urez spor in ale tastatului si multe ganduri frumoase!