nu fac din gand poem. [.taiat cu multe linii.]

Primavara cica ametesti mai des. Si trebuie sa iei pastile ca sa iti revii.
Eu cand vreau sa ametesc, mi te imaginez pe tine, cu mine.
Si tremur. Indiferent de anotimp.
Tu incepi un camp semantic adiacent cu “dor”, “putere” si “vointa".
La un loc.
Si, de obicei, termini in bratele altcuiva.

E seara. Si asta ma-enerveaza teribil.
Ca mi-ar placea sa fii aici cu mine chiar daca m-as uri pe urma.
E frig. Stii astenia aia grea..
Aproape ca mi-e frica sa te privesc de tot
Nu vreau sa imi scrantesc naivitatea.

Si nu-i firesc sa numar kilometri albi
Doar ca sa tintesc spre o usa deschisa pentru toti
Cu bratele intinse si cu ochii in lacrimi
Ghemuindu-ma in tine pentru o imbratisare.

Si stiu ca sunt stangace de multe ori
Mai ales atunci cand o strivesc pe Dede in brate
Si nu-mi dau seama ca e-n durere
Decat atunci cand reusesc sa o pierd
De-ajung sa imi cuprind singura coatele.

Si nici nu ma gandesc c-ar trebui sa pot sa zbor
Cand aripile mi le-am prins cu banda dublu adeziva.
Persista doar zvacnirea dorsala si fireasca,
Ca un impuls ce ma forteaza sa nu uit.

Nu vreau sa mai pulsez in gol.
< si 3-ul mi le-am trecut pe OFF.