joi, 24 noiembrie 2011

Visatorii nu pot fi domesticiti

Toti cei care pleaca in cautarea regatului lor
Stiu ca nu vor gasi nimic.
Doar provocari.
Lungi perioade de asteptare.
Schimbari bruste, ce-aduc mult ecou.
Sau mai rau: e posibil sa nu intalneasca nimic.

Ceva ma nelinisteste. Zile multe, apasatoare, reci.
E frig. Tu crezi ca ma refer la iarna de afara si imi aduci manusi.
Asa stii ca ai sa-mi incalzesti atingerea.

Erau ochii ei ce nu-mi dadeau pace.
Caci reflectau iubire si moarte in acelasi timp.
Ai parasit-o. Cu atata drag. Cu suficient curaj.
Mi-am spus. Te las sa mergi departe.
Asa vei intelege ce se afla aproape.

Imi amintesc de vesele tricouri. Hartii lipite.
Ganduri zilnice. Cand ea crestea si nu stia
Ca nu e nici o arta in a fi balerina.
Eleganta mersului pe varfuri ajunge sa te oboseasca.
Si intr-o clipa, te poti trezi cu picioarele secerate.
Ma-ntreb.. cine mai stie sa-asterne un sarut pe genunchii zdrentuiti?

Mi-am potrivit ceasul pentru ultima oara in aceasta calatorie.
Si mi-am spus: viata e trenul, nu este gara.
Pe o plaja reusesti uneori lucrul cel mai dificil.
Poti sta placid la jumatatea distantei intre nelinistea
Ca ceea ce exista nu ti-e dat pentru totdeauna
Si fericirea de a o avea totusi.

Sa nu te miri. Intr-o zi, am sa iti spun
“Am devenit nuci.”
Nucile nu primesc nimic din exterior.
Au miezul lor bun si-o coaja impermeabila.
Nu se incalzesc una pe alta.
Nu stiu sa se stranga in brate.
Nu stiu ce e ala zambet.
Stiu doar ca nimeni nu le pot atinge.

Fericirea nu minte. Nici marea.
Numai noptile si oamenii fac asta :)

sâmbătă, 15 octombrie 2011

marea ne deghizeaza adevarul. mereu.

Stiam ca o sa vina si clipa
Cand am sa imbrac hainele sifonate
Si am sa-mi cantaresc bagajele
Ce acum atarna atat de greu.

Era totul mult mai simplu cand aveam valuri.
Ca ele ma-naltau si ma purtau
Pana-ntr-un vagon murdar si-aproape criminal.
Aveam tenisi rosii. Si-un gand ca merit sa fiu fericita.

Eram doar un copil care alerga spre mare
Intr-un suflet. Fara sa priveasca in urma sa.
Cu orice clipa. Cu orice gand.
Si impotriva tuturor.

Ei nu vor intelege niciodata ca marea o iubesti.
Sau o anulezi. Pur si simplu, sa fie o alta apa.

Ma bucur. Asa sa stii.
Atunci cand mergi tiptil
Si-ti pui cutitul sa ma cioparteasca haotic.
Eu cred ca am sa te privesc.
Esti un regizor ieftin.
Caci filmul meu nu ruleaza in cinematografe.

Ironic, multe femei m-ar invidia.
Daca ar afla ca tu
Mi-ai sponsorizat un tratament cu botox.
Toxina aia de-ti taie orice impuls nervos
De la creier la muschi.
Eu ii zic miocard. Tacutul miocard.

Sa nu uiti.. ah! De cate ori ti-am spus asta..
Si tot n-ai inteles.
Viata e tropot. Si zgomot.
E graba.. si-s multe intersectii nesemnalizate.
Bucura-te. Abia asa poti sa-ti alegi singur drumul.

Pe-al meu il port acum cu mine.
E-n stanga, spre exterior. Si e melodios.
Porneste cu o cheie Sol..
Semn ca inceputurile sunt mereu imbinari armonioase.
Portativul meu nu e de condamnat.
El doar a vrut sa-si umple golul cu fericire.

Gama noastra muzicala descrie o gradatie dezordonata.
Caci pana si fericirea expira.
Pe ceas. Prin metropole. Prin gari.
Sa-ti pui un reminder. Sa iti faci ordine in tot.
Si inca unul care sa-ti semnaleze
Ca orice lucru cu termenul de valabilitate depasit
E inutil sa-l mai consumi. Iti face rau.

duminică, 25 septembrie 2011

nightcall

Te-am visat de mult, stii asta.
Multe clipe ma gaseau ca acum
Cu ochii deschisi, mari si uscati.
Privind prin lucruri ca fiind transparente.
Ma grabeam imediat sa clipesc de teama sa nu pierd. Orice.
Si am schimbat. Multe. Nu suficiente.
Dar s-au intamplat. Pana intr-o zi.
Cand schimbarile au avut parte si ele la randul lor de.. o schimbare.

Nu e nimic ciudat in faptul ca desi esti la ceva mica distanta de mine
Inca nu stiu cum sa fac sa nu mai simt nevoia imensa de a te inspira.
Poate ca sunt egoista. Si te vreau prea mult pentru mine.
Mi-e dor de tine. Si de pielea ta.
Iar eu stiu ca ti-ai pus ceva in sange
Ca sa emani dor si dependenta.
"De drag" ti-as strange mana in a mea
Pana ne-am da switch la piele.

Tu stii cel mai bine ca atunci cand ma gandeam la doi
Priveam spre un zid de marmura neagra si rece.
Apoi, intr-o clipa adusa de-un val matinal si sarat
Am facut din zid matase si ne-am infasurat intr-o imbratisare.
Matasea nu se rupe, stii?
Poate de aia inca tremur.. Si de data asta tremur eu, cu siguranta.

.. inca nu ma satur sa te privesc, sa te mangai si sa te stiu langa mine.

Stiu ca imi doresc tot cu tine.
Si asta naste in mine putere.
Nu vreau sa uitam de noi.
Ai zis-o si tu, inaintea mea. Insa acum simt nevoia sa o spun si eu.
..nu vreau sa uitam ca noi doi putem fi minunati. Eu stiu. Am vazut. Si am simtit.

Acum port ganduri ghemuite, tematoare si vulnerabile.
Ca o copila care isi strange in brate genunchii, pana si-i simte in piept.
Sa nu uiti ca am nevoie de tine.
Iti intind mana. Cu drag. De fiecare data.
Fii al meu. :)

duminică, 19 iunie 2011

inspiraţie de seară

când ploaia ţi se-ascunde pe sub piele
să te gândeşti la mine.

când mergi pe jos spre ea, să te gândeşti la mine.
dacă mergi cu maşina, la fel, să te gândeşti la mine.

când viaţa noastră poate fi rezumată în două propoziţii simple
( Ioana e rea. Nu sunt fericit. )
când începi să pierzi sistematic în cearta cu lucrurile,
gandeşte-te la mine.

când lumea arată aşa pentru mine,
mă gândesc la tine.. şi-mi trece :)

ştiu că nimic nu s-a schimbat. cu umerii vânduţi
aş ruga un străin să mă strângă în braţe
ca să nu uit cum e.


ce greu trece frigul. am să mă apăr.

miercuri, 25 mai 2011

refrene optimiste

Mă gândesc de multe ori
Că nimic, dar absolut nimic
Din tot ce e în jurul nostru
Nu e întâmplător.. să fie.

Și mai ştiu că pentru tine e-o prostie.
Dar eu tot mi-aş tatua, în jos, pe glezna stângă
Cele 11 litere. Crede-mă.
Ai fi şi tu, la rândul tău, un accident norocos.

Ȋncep stupid de fiecare dată.
De fapt, dacă mă gândesc mai bine
Ei vad stupid şi faptul
Când îţi zâmbesc pe geam şi nu eşti lângă mine.

Miroase a praf
De ăla de-l inspiri şi-ţi murdăreşte sufletul.
A, ba nu! Miroase a el.
Căci nu mai e al meu. De multă vreme.

Știam de mult că o să-mi lipsească degetele lui
Pe pielea-mi ieftină
Căci se vinde uşor, în sute de buburuze.
Mereu o cert şi mi-aş dori ca măcar de data asta să nu mă ignore.

Aş vrea să mă găsesc la tine pe balcon
Cu miros de tei sau scorţişoară.
Ți-aş desena un labirint în talpă
Și-apoi am târâi pe podea cearşafuri adormite.

Superficial. Ai zice uşor
Că-s doar simple gânduri.
Ți-am zis că totul are-un rost.
Nu aştepta să poarte-o cicatrice.

Acum, i-aş spune sufletului meu:
Mi-am demonstrat încă o dată
Că fericirea poate fi şi într-un simplu mesaj
Primit de-un destinatar greşit.

Chiar şi aşa..
Știu, începi să râzi. Mi-ar plăcea să-nţeleg.
Aminteşte-ţi când ţi-am zis
Că nu cer mult. Doar câţiva cenţi.. de-un soare pe cer :)

Să nu te sperii. Aşa sunt eu, ciudată.
Cu zambetul pe chip, ţi-aş spune într-o dimineaţă..

Fericirea nu ţine niciodată cu noi.
O uităm prin gări de câte ori avem prea multe bagaje.

luni, 28 februarie 2011

nu fac din gand poem. [.taiat cu multe linii.]

Primavara cica ametesti mai des. Si trebuie sa iei pastile ca sa iti revii.
Eu cand vreau sa ametesc, mi te imaginez pe tine, cu mine.
Si tremur. Indiferent de anotimp.
Tu incepi un camp semantic adiacent cu “dor”, “putere” si “vointa".
La un loc.
Si, de obicei, termini in bratele altcuiva.

E seara. Si asta ma-enerveaza teribil.
Ca mi-ar placea sa fii aici cu mine chiar daca m-as uri pe urma.
E frig. Stii astenia aia grea..
Aproape ca mi-e frica sa te privesc de tot
Nu vreau sa imi scrantesc naivitatea.

Si nu-i firesc sa numar kilometri albi
Doar ca sa tintesc spre o usa deschisa pentru toti
Cu bratele intinse si cu ochii in lacrimi
Ghemuindu-ma in tine pentru o imbratisare.

Si stiu ca sunt stangace de multe ori
Mai ales atunci cand o strivesc pe Dede in brate
Si nu-mi dau seama ca e-n durere
Decat atunci cand reusesc sa o pierd
De-ajung sa imi cuprind singura coatele.

Si nici nu ma gandesc c-ar trebui sa pot sa zbor
Cand aripile mi le-am prins cu banda dublu adeziva.
Persista doar zvacnirea dorsala si fireasca,
Ca un impuls ce ma forteaza sa nu uit.

Nu vreau sa mai pulsez in gol.
< si 3-ul mi le-am trecut pe OFF.

marți, 8 februarie 2011

.numb.

La inceput a fost cuvantul. Si dupa ere pecetluite cu vremelnice ezitari si minciuni ce nu-si aveau rostul, la sfarsit nu ne ramane decat propriul cuvant. Intr-adevar, nu te costa nimic sa promiti, atunci cand cuvantul tau nu valoreaza mare lucru nici macar in proprii tai ochi.

…si mereu am zis, si recunosc si acum, ca atunci cand prinzi prea multa viteza, asa cum o faci cand esti pe o sosea, trebuie sa franezi. I-am spus, cu barbia tremuranda, ca alaturi de el, eram si eu in masina. Ca fuseseram doi in povestea asta si ca, de la frana lui fara avertisment, eu am iesit prin parbriz si m-am pierdut. Ca n-aveam centura de siguranta, ca doar asa ne inteleseseram de la inceput, sa plecam fara centura, sa zburam fara plasa de siguranta.. Si fiindca el tinea volanul, si fiindca el apasase frana, n-a avut nici pe dracu`!.. dar eu m-am pierdut, ii spuneam.. eu am murit.

..adesea, privesc peste umar si vad doar un strain ce nu-mi intelege gandul. si-n fiecare seara adorm tarziu, rece si stramb, alunecand intr-un somn ce nu-i al meu.

.caci zbieri in mine ecouri crude si fericire expirata. :)

marți, 21 decembrie 2010

nu l-am ucis, doar am încercat altceva :)

Asa cum ai venit, promite-mi ca vei si pleca. Cuvintele mi le-ai sters cu un burete murdar. La fel si gura. Imagineaza-ti. Simplu. Un om fara gura. Acum scoate-i si inima. Nu se vede nici o diferenta? Nu o vezi tu.. insa, in mod normal, ea se simte. Poate asa se explica de ce multe lucruri nu le-ai vazut, asa cum te asteptai, cand de fapt trebuia sa le simti.
Azi nu iubesc si nu mi-e dor. Si nu vreau sa mai explic.. nu vreau sa mai auzi nimic. Esti frumos, asa cum esti. Habar nu ai, dar ai sa intelegi asta intr-o zi si tot atunci vei intelege si ca unele lucruri, pur si simplu, nu se fac. Nu cauta degeaba.. pentru ca nu ai sa gasesti scris nicaieri, insa nici nu vei invata de la altii.

Ma gandesc.. uneori te vreau, alteori te-as ucide dintr-o singura clipire. Si-atunci imi vin in minte toate adunate. De multe ori nu pot sa scap. Insa acum nu mai astept sa fii langa mine, sa ma ajuti. Si cat de mult o faceai, fara sa stii..doar ascultandu-ti glasul. Ce ironie!..
Nu mai vreau. Uite, chiar asa!. Orele petrecute cu un altul imi vor aminti mereu ca pot si sunt capabila sa daruiesc ce e mai frumos in mine unui necunoscut.. Acum mi-e limpede ca in seara aia eram cu altcineva, iar nu cu tine. Ce bine!.. :)


Cateodata as vrea sa ma nimeresc, din senin, intr-un lan cu flori rosii, sa cada fulgi de zapada. Sa stam privind cu ochii in sus, cum vin spre noi si ne intetesc dorinta. Sa-ti fug din brate din cand in cand.. sa te surprind cu perechi de zambete si priviri cu o semnificatie vadita, graitoare si sa-ti las in urma degetele de la mana.. si numai un fular in jurul gatului. Ai sa ma prinzi cumva, promiti?..

revenind.

..el zambeste si se uita lung la ea. Coboara geamul de la masina si ii spune cu-n zambet resemnat: "Ce frumoasa esti in seara asta!"
..infrigurata, imbratisandu-se pe sub haina, ea surade pe jumatate, ramanand pe loc. Initial, glumeste si ii raspunde “Doar in seara asta?”
..apoi isi da seama cat de mult i-au lipsit acele cuvinte.. si multe altele.


..fraiere :)

marți, 15 iunie 2010

jurnal simplu

mi se pare tarziu sa mai incerc sa aplic pacaleli de copila. anchilozata de prea multe sperante, am tot mai rar curajul sa vreau, sa incerc, sa lupt. imi asez palmele pe genunchi si zambesc. "iata marea in care se leagana lumea", imi spun. "priveste, departe, corabiile disparute si pleaca-ti privirea o clipa peste singuratatea mea batuta de nori", ii spun.
n-am sa cer niciodata nimic, n-am sa strig, n-am sa ridic ochii de la glezne. doar daca vreodata va mai incepe furtuna si dragostea va cadea din cer ca un fulger, voi intinde mana.. spre tine.

..sa strig doar in soapta numele lui, ca si cum nu as sti ca e mult prea departe si, oricum, s-a facut prea tarziu.

totusi, ceva nu va putea schimba nimeni, niciodata. fericirea adevarata, profunda, memorabila, n-am gasit-o decat in clipele de ravasitoare banalitate

miercuri, 26 mai 2010

carte postala

Doar faptul ca nu ma poti auzi ma face sa imi incalc principiile si sa-ti vorbesc cu mainile. Mainile care te-au atins fara sa lase urme.

Am petrecut ieri o zi frisonanta in asteptarea unui sms din partea ta. si toate diminetile zgribulite, cand ma intind alintata in cautarea unor maini care sa ma cuprinda tare, tare.. :)

Uneori imi pare ca lucrurile din jurul meu nu stiu sa iti mai inteleaga numele. Si eu insami sper ca nu-l voi mai intelege intr-o zi.

Stiu prea bine ca n-ai sa mai alergi niciodata noaptea sa ma intalnesti, ca n-ai sa ma mai rogi niciodata sa plec cu tine sau sa te astept.
Urasc felul indaratnic si absurd in care m-am agatat de o iubire inventata la ceas de seara, cand inima imi vuia a pustiu...

cand eram mica, mica am intrebat-o pe mama de ce nu poate inima sa bata o singura data. si mama stii ce mi-a raspuns? ca daca ar bate doar o singura data, n-ar mai exista golurile dintre batai. si atunci am intrebat-o: "Dar de ce as avea nevoie de golurile dintre batai?".. ea mi-a raspuns: "pentru ca, intr-o zi, cineva sa vina sa le umple!"..

te rog, hai sa fugim la mare. mi-e dor de mare.