marți, 8 februarie 2011

.numb.

La inceput a fost cuvantul. Si dupa ere pecetluite cu vremelnice ezitari si minciuni ce nu-si aveau rostul, la sfarsit nu ne ramane decat propriul cuvant. Intr-adevar, nu te costa nimic sa promiti, atunci cand cuvantul tau nu valoreaza mare lucru nici macar in proprii tai ochi.

…si mereu am zis, si recunosc si acum, ca atunci cand prinzi prea multa viteza, asa cum o faci cand esti pe o sosea, trebuie sa franezi. I-am spus, cu barbia tremuranda, ca alaturi de el, eram si eu in masina. Ca fuseseram doi in povestea asta si ca, de la frana lui fara avertisment, eu am iesit prin parbriz si m-am pierdut. Ca n-aveam centura de siguranta, ca doar asa ne inteleseseram de la inceput, sa plecam fara centura, sa zburam fara plasa de siguranta.. Si fiindca el tinea volanul, si fiindca el apasase frana, n-a avut nici pe dracu`!.. dar eu m-am pierdut, ii spuneam.. eu am murit.

..adesea, privesc peste umar si vad doar un strain ce nu-mi intelege gandul. si-n fiecare seara adorm tarziu, rece si stramb, alunecand intr-un somn ce nu-i al meu.

.caci zbieri in mine ecouri crude si fericire expirata. :)

2 comentarii:

Anonim spunea...

ai gresit , ai incalcat rebusul.de ex: "nvata-l ca ii este mai usor sa schimbe viteza daca te tine de mana stanga. si daca vrea sa iti dea drumu, e momentul in care poti sa te incapatanezi simpatic."
sau poate ca vin eu dupa aproape 4000 de km in 4 zile de unu singur si chiar am simtit lipsa mainii ei

Anonim spunea...

tare chestia asta cu frana