duminică, 25 octombrie 2009

nimic

Candva, am fost si eu la marginea unui desert. Am inteles atunci ca nimic nu se poate cladi pe nisipul care a curs din clepsidra. Toate pacatele pe care nu le-am savarsit sunt elanuri ratate si daca trebuie sa ma cert pentru ceva, in primul rand trebuie sa o fac pentru ca destule prejudecati m-au impiedicat sa beau cand mi-a fost sete, sa musc dintr-un fruct cand mi-a fost foame, sa fac marturisiri cand am iubit. Si ce virtute e aceea de a spune “nu”? Ce intelepciune e aceea de a porunci inimii sa taca? Daca n-am fost destul de fericita cat am visat este pentru ca n-am avut curajul sau n-am stiut sa fiu destul de pacatoasa. N-am crezut in pustnici niciodata si nici nu i-am admirat, dar ceva din ipocrizia grotelor m-a influentat fara sa-mi dau seama. Mi-am zis ca e o obraznicie prea mare sa-mi strig setea si ca, pentru a fi acceptabila, o dragoste trebuie sa fie discreta. Acum stiu ca discretia nu e uneori decat un pretext pentru pasiunile care nu au destula putere ca sa fie scandaloase. Cand cineva nu e in stare sa arda, invoca virtutea ca sa ascunda adevarul. Dar acestia nu vor putea iubi niciodata marea ca pe o femeie. Ei nu vor intelege de ce a zis Baudelaire ca iubirea rade si de infern si de cer.


..in timp ce te culci pe pamant si vantul iti acopera fata cu scaieti adusi de cine stie unde ..

sâmbătă, 17 octombrie 2009

rebus

spune-i ca nu petrecerile zgomotoase te fac pe tine fericita, ci diminetile cu degete imperecheate.
lasa-l sa stie ca atunci cand e frig afara nu iti doresti o haina in plus sau un calorifer, ci il vrei pe el pentru totdeauna, sa te stranga in brate.
invata-l sa fie omul indragostit de viata care nici el nu stia ca va putea fi vreodata.
arata-i ca diminetile pot fi extraordinare fara nici un cuvant, ci doar cu un zambet.( si un mic dejun la pat :P )
lasa-l sa fie copil si urmeaza-i jocul. apoi lasa-l sa castige.
deseneaza-i fericirea pe tot corpul.
arata-i ca secundele de rosu la semafor nu sunt pentru soferi, ci pentru voi doi.
urmeaza-i conturul palmei si strange-i mana atunci cand se asteapta mai putin.
spune-i ca fericirea ta e chiar acolo, atunci, nu in mall-uri si in haine de firma.
si chiar daca nu intelege, ai rabdare.. in cele din urma, lucrurile bune se intampla celor care au rabdare.
zambeste-i. fara nici un motiv. il vei face sa simta ca ii esti aproape.
invata-l ca ii este mai usor sa schimbe viteza daca te tine de mana stanga. si daca vrea sa iti dea drumu, e momentul in care poti sa te incapatanezi simpatic. (sau sa schimbi mana)
lupta pentru orice lucru va face fericiti. niciodata sa nu uiti ca iubirea trebuie impartasita si nu cultivata intr-un singur suflet.
lasa-l sa te priveasca si nu intreba “de ce?”.
prinde-l de mana si fugiti prin ploaie.. si frunze.. si balti.. fara nici o destinatie.
sa nu iti fie frica de sentimente. expune-le in cel mai natural mod posibil si nu te judeca pentru reactiile tale involuntare. mai bine sa iubesti si sa gresesti decat sa nu fii in stare de iubire.
fa-l sa simta ca singurul loc in care ai vrea sa te ascunzi vreodata de el, e in bratele sale.

maruntisuri

nu conteaza de ce e sunt aici, acum. poate pentru a nu fi in alta parte
ce mult imi plac diminetile cu bratele altcuiva
si mersul lin, impiedicat, cu varful degetelor pe o piele fina
as fi vrut sa fiu omul puternic care pretindeam candva ca sunt
stiu ca noptile reci si strazile ude si pustii au fost inventate pentru mine
stiu ca nu degeaba Copoul e atat de lung. pentru ca se termina la tine
iarasi e frig afara si miroase a frunze calcate si a caine ud
nefericirea vine dintr-un zambet ignorat
marti vin la tine. avem atatea sa ne povestim
imi este frica sa fiu singura cu mine
stiu ca nu m-as putea ierta
canta “your love means everything”
incepe sa fie tarziu in mine
mi-e dor de un zambet impartasit
mi-am dat sufletul pe 60 ron
nu am primit rest
nici nu mai conteaza
am pierdut


nimeni nu stie cata nefericire zace in mine

marți, 13 octombrie 2009

obrigado

Dincolo de tot, ma gandesc ca nu ai sa stii niciodata cat de mult bine mi-ai facut.

joi, 8 octombrie 2009

foaie zilnica 2

NOI ca barbati iubim blondele, insa unii prefera mintile. Cum e cazul de fata!
Intr-o zi, o blonda “pas commes les autres” a comis o “eroare din greseala”, nu din aceea gen: alt barbat decat cel din dotare [ selectat bineinteles din “Atlasul mitocaniei urbane “ ] sa-si puna geanta in cap in loc de palarie [ asta o fac si brunetele ] , sa confunde regatele cu republicile si “cocosii” cu presedintii. A comis o eroare de plasament SPT, intr-un autocar si-ntr-un bazin, la alte ore decat cele planificate, primind “preacucernica” iertare la inviorare.
Induiosat de supliciu-i i-am propus un rabat de la cauza, insa silfida, zambind, a declinat oferta, declamand metempsihotic, amazoanca teleportata sui generic : PANA LA CAPAT.
Prin anii 20 ai secolului XX din mileniul II, pe un teren de fotbal din capitala unei tari estice, un pusti pirpiriu, la un antrenament specific primeste o pasa de la un coechipier; obiectul minge se indrepta fatal spre out, iar el a oprit urmarirea sferei buclucase. A fost chemat urgent de antrenor la margine si admonestat.Era un oarecare “Fibra”. Anonimul maestru i-a dat pustiului cea mai importanta lectie filosofica din viata [ dupa marturia “inculpatului” in “Memorii” de mai tarziu ] spunandu-i : “ Noica, n-o sa iasa nimic din tine. In viata trebuie sa alergi dupa mingile pe care stii sigur ca n-o sa le ajungi niciodata PANA LA CAPAT ! “ Marcat de valoarea modelelor existentiale, corifeul “Scolii de la Paltinis” – Noica nu a uitat niciodata lectia, sintetizand : la senectute, cheia rezolvarii tuturor problemelor prin conceptul “ SA URCI UN DEAL “, adica efortul fizic, pana la capat. Fiecare cu muntii si dealurile lui. El cu Golgota; blonda cu colina, noi cu ai nostri. Blonda are nume – Noica are deal, noi ii cunoastem pe amandoi. Scoli filosofice diferite, educatii temporare distantate, simtiri apropiate.
Meci : BLONDA vs NOICA 1:0

Morala – Concluzii :
• pentru filosofi si antrenori : daca alergi dupa toate mingile ajungi antrenor, daca refuzi si regreti ajungi filosof.
• pentru barbati : blondele [ ca si brunetele de altfel ] stiu sa mearga “ pana la capat “, chiar daca noi – misoginii – nu stim, de cele mai multe ori care le este capatul.
• pentru barbati – filosofi [ pleonasm ] : mai bine sa iubesti si sa gresesti decat sa nu fii in stare de iubire!


PS : La pranz, vazand doi barbati flamanzi la o masa, le-a oferit cu generozitate propria-i savarina.
PANA LA CAPAT!