sâmbătă, 26 decembrie 2009

marți, 15 decembrie 2009

ierarhie personala

Astazi vremea nu m-a inselat. Nu sunt nori, ci numai dungi subtiri, zdrente de nori.
Aerul incepe sa tremure,ca niste maini de batrani.

Mi-ar placea sa existe o adiere oarecare si ea sa imi explice zambetul tau si alta care sa-ti explice, fara sa te faca sa suferi, tacerea mea.
E ca atunci cand vei vrea sa iti imbratisezi genunchii cu bratele si sa te prefaci ca nu existi si ca pamantul te-a inghitit, ca nu mai raspunzi de nimic in lumea asta.
Cand vine dimineata, am pielea mai mata, pentru ca se asterne un strat de praf care este, de fapt, un strat de tristete.

Poate oamenii sunt bucati de haos peste dezordinea pe care o inchid in ei si poate acest lucru ii explica. Poate acum stiu de ce deciziile sunt intotdeauna alegerile cele mai la indemana, asa cum ai culege niste portocale de pe crengile cele mai joase.. nici macar nu lupti pentru ca e mai simplu sa renunti.


Ma gandesc : sa nu existi, sa fii uitarea unui om uitat pentru vecie, sa mori cand ai murit deja de mai multe ori. :)

Am nevoie de el. Nu il cunosc.

duminică, 6 decembrie 2009

pegajoso :)

De cand n-am mai fost in bratele lui ? Uneori, am impresia ca mi-am visat si fericirea.

Toate imi par azi aproape neverosimile. Si-mi dau sentimentul ca sunt indiscreta. Ma uit, parca, prin gaura cheii la un copil care-mi e, pe jumatate, strain.

..merg pe o strada oarecare, fara sa-mi treaca prin minte ca, pe o alta strada, la o alta ora, intr-o alta zi, as fi intrat pe alt fagas al destinului pentru ca, mai tarziu, privind inapoi, sa descopar ca totul a atarnat de un amanunt banal.

Uneori as vrea ca memoria mea sa arate ca o camera goala.