pegajoso

toate gandurile mele incep de la
un cuvant.
care imi leaga mainile in asa fel incat
sa nu pot pune palmele la gura si sa spun
STOP.
un cuvant creste in mine mereu.
si de aici se desprind multe imagini
cu tine
cu noi
ca niste tentacule agitate
care ma prind
si nu ma lasa sa fug.

sunt ca un raft cu multe sertare mici.
cand ai chef sa nu ma lasi sa mai fiu eu
deschizi haotic dulapioarele
cu noi.
eu ma fac mica si cu un zambet inconstient
imi alungesc mainile inspre tine
si stau cuminte, asteptand
sa ma strangi in brate.
tare.
apoi inchid ochii si nu mai vreau nimic.


tu nu stii, dar mi-as taia bratele in fiecare zi.
nu ti-ai da seama.

atunci as sti cu adevarat ca singurele maini care m-ar atinge
sunt ale tale.

Dor. Nesiguranta. Teama. Tu.

sinsentido

nu ma intereseaza cand ai venit sau cand ai plecat.. ceea ce ma intereseaza este momentul in care ochii mei s-au intalnit cu ai tai. nici macar o suta de ochi nu vor mai fi in stare sa provoace in mine atata nesiguranta.

dimineata am luat micul dejun asa cum imi place, de obicei.
as fi preferat sa fie pielea ta, dar stiu ca asta te-ar speria.
nu am reusit sa dorm nici macar un minut. poate si pentru faptul ca miroase a tine.
si asta te-ar speria.. de asta te privesc in ochi si iti zambesc in loc sa iti spun cat de mult imi plac noptile nedormite.

acum imi dau seama ca, cu cat m-ai strange mai tare in brate cu atat mi-ar fi mai teama sa nu te pierd.

nu am sa caut sa imi ingramadesc tristetea doar ca sa doara mai putin sau sa nu mai stiu nimic de ea. am sa o port in palme, aproape de mare, pentru ca vantul sa o ia cu el si sa o sufle departe..
acum stii ca singuratatea mea are o suta de cantece schitate, incepute, neterminate..

uneori as vrea sa am si eu 10 zile ramase.. si un catel :)

diagrame neconventionale

intotdeauna m-a obosit gandirea mea circulara.
tu nu mai spui nimic si eu nu pot sa te contrazic.

mutii nu zambesc niciodata, ai observat? practic, si-au inghitit gura.
eu nu am nevoie de cuvinte ca sa zambesc.

nu pot sa renunt si e vina mea.
e ca atunci cand refuzi sa incalti alte sandale doar pentru ca acea pereche ti-e cea mai draga si cu ea te-ai obisnuit. chiar daca e singura care iti face rani zilnic.. tu iti spui “ lasa. intr-o zi o sa se vindece. “

ceva din ipocrizia mirosului de tine
imi va conduce mainile in plus
spre STOP, cu palmele lipite, in dreptul ochilor.
te simt in preajma mea.
tu imi canti balade seci
si ma privesti ca si cum nimic.
imi desenezi fericirea pe geamuri aburite
pentru ca asa sa fii mereu in viata mea.
e simplu. azi nu-ti mai plac hipopotamii de ciocolata.

departe de mine ai ramas tu.
aproape de tine voi fi mereu.
minus prezent.
intre noi exista doar un vid lingvistic. de vrei sa stii, intoarce-te.
sunt chiar in dreapta ta. cu degetele rasfirate
si cu un suflet praf.

love on the run

ramanem pe loc...intre azi si maine
stii ca sunt cu tine si ma privesti indoielnic, ca si cum nu as fi acolo.
ca o adiere de vant ce se strange usor in brate.
si incetez sa alerg
si astept
nu imi mai pasa ca afara ninge...
ma pierd in nepasare...privesc in sus, ninsoarea cum vine spre mine si zambesc ca un copil ce a primit dulciuri.


insa ne e bine , vom avea intotdeauna acum si aici.

iti simt mirosul in cearsafuri si te astept cuminte.

mi-e dor de el.

niciodata

tu nu stii cate cuvinte ea inca le simte..

:)

nu te vreau azi.

ierarhie personala

Astazi vremea nu m-a inselat. Nu sunt nori, ci numai dungi subtiri, zdrente de nori.
Aerul incepe sa tremure,ca niste maini de batrani.

Mi-ar placea sa existe o adiere oarecare si ea sa imi explice zambetul tau si alta care sa-ti explice, fara sa te faca sa suferi, tacerea mea.
E ca atunci cand vei vrea sa iti imbratisezi genunchii cu bratele si sa te prefaci ca nu existi si ca pamantul te-a inghitit, ca nu mai raspunzi de nimic in lumea asta.
Cand vine dimineata, am pielea mai mata, pentru ca se asterne un strat de praf care este, de fapt, un strat de tristete.

Poate oamenii sunt bucati de haos peste dezordinea pe care o inchid in ei si poate acest lucru ii explica. Poate acum stiu de ce deciziile sunt intotdeauna alegerile cele mai la indemana, asa cum ai culege niste portocale de pe crengile cele mai joase.. nici macar nu lupti pentru ca e mai simplu sa renunti.


Ma gandesc : sa nu existi, sa fii uitarea unui om uitat pentru vecie, sa mori cand ai murit deja de mai multe ori. :)

Am nevoie de el. Nu il cunosc.

pegajoso :)

De cand n-am mai fost in bratele lui ? Uneori, am impresia ca mi-am visat si fericirea.

Toate imi par azi aproape neverosimile. Si-mi dau sentimentul ca sunt indiscreta. Ma uit, parca, prin gaura cheii la un copil care-mi e, pe jumatate, strain.

..merg pe o strada oarecare, fara sa-mi treaca prin minte ca, pe o alta strada, la o alta ora, intr-o alta zi, as fi intrat pe alt fagas al destinului pentru ca, mai tarziu, privind inapoi, sa descopar ca totul a atarnat de un amanunt banal.

Uneori as vrea ca memoria mea sa arate ca o camera goala.

t-a-i-a-t-c-u-m-u-l-t-e-l-i-n-i-i

- : stii, mai e un pic si vine iarna.. si frigul..
ea : mai bine. macar atunci o sa am motiv sa port manusi ca sa imi incalzesc mainile.
- : ce zambet sters..
ea : nu ziceai ceva de iarna ? :)
- : Lui i-ai spus ?
ea : ce sa ii spun ? ca vine frigul ?.. de fapt nici nu vine, a fost mereu aici, in mine.
- : exagerezi..
ea : uneori as vrea sa ma pot tine de mana fara sa simt ca ma strivesc intre degetele cu minus grade. asa as face cand nu as avea mana lui. probabil de asta si avem doua maini.. ca un fel de compensatie.
toata viata m-am aparat, m-am ferit, am pus intre mine si ceilalti o bariera. nu m-am daruit in intregime, mi-am pastrat cai de retragere, mi-am protejat singuratatea.
- : sunt imprejurari in care egoismul e firesc..
ea : e prima oara , cred, cand imi inteleg esecurile..
e posibil sa ma fi nascut cu o asemenea predispozitie, cum te nasti cu o celula defecta care, mai tarziu, dezvolta o tumora.
- : nu vreau sa te vad cu inima franta!
ea : atunci nu te uita, pentru ca e larg deschisa..


asezata pe un scaun, langa o fereastra inchisa, am impresia ca aud linistea putrezind. scriu cu pixuri colorate, poate intr-o zi iti vei dori sa ma vezi zambind.
poate simt mai mult decat inteleg. si asta ar lamuri multe…

*impotriva pericolelor din mine.

Sine Sole Sileo

In arta razboaielor se pierde aproape totdeauna in spatele frontului. Nu in camp deschis, ci in defileele ceasurilor de singuratate pe care nimeni nu le vede si putini le stiu. Pentru ca "in spatele frontului" e totdeauna un om singur care isi cauta drumul spre semenii sai.
Imi aduc aminte din nou de nucii de piatra crescuti pe o coasta calcaroasa unde, odata cu seva, absorbisera in trunchiuri si cristale de calcar care-i pietrificasera cu timpul, prefacandu-i in statui infricosatoare. Cam asa se intampla, cred, si cu omul insingurat care se amageste ca poate rezista , ramanand cu radacinile infipte in abandonuri si dogme. Caci, treptat, el inlocuieste adevarul cu voluptatea vorbelor, risipindu-si fortele spre a ocoli viata, pentru a renunta sa o inteleaga. Si astfel devine ca o statuie de nisip.
Care nu e altceva decat nisipul, dar mai trista decat nisipul.


Greu e sa cred ca poti privi stelele azi, daca nu esti astronom, fara sa fii suspectat de unii ca-ti pierzi vremea..

diapozitive

Daca plang nu inseamna ca sunt isterica. Inseamna ca am nevoie sa ma tii in brate si sa imi mangai crestetul capului.
Daca sunt nervoasa nu inseamna ca am ajuns la capatul puterilor. Inseamna ca rascolesc prin mine si caut sa fiu femeia buna, blanda si dragastoasa care sa iti aline noptile si sa iti contureze podul palmei atunci cand dormi.
Daca sunt depresiva, inseamna ca am nevoie de linistea si sufletul tau. Am nevoie de un fel de timp care sa ma mai lase in viata ta.
Daca tac cu zilele nu inseamna ca e ceva in neregula cu mine. E pentru ca vreau sa te privesc vorbind, pentru ca ma bucur ca esti atunci, acolo, cu mine si pentru ca nu mai am nevoie de nimic altceva… pentru ca pari atat de simpatic cand te straduiesti sa imi intelegi tacerea.
Daca ti se pare ca sunt credula e pentru ca am invatat sa nu intreb “de ce?” , ci mai bine sa ma hranesc cu portia mea de fericire concretizata in clipele cat esti cu mine.

Multumesc, pentru ca mi-ai adus zambetul inapoi.
Multumesc, pentru ca mi-ai amintit ca exist undeva, acolo, ingramadita intr-un corp de lut rece.
Multumesc, pentru ca acum ma suni si iarasi ma faci sa fiu toata un zambet.

Multumesc, pentru ca imi aduci pastile de gat doar fiindca m-am plans la telefon urmeaza sa racesc si asta era doar un pas.
Multumesc, pentru ca a doua zi, m-ai cules din ploaia rece si m-ai dus acasa.
Multumesc, pentru ca, asa cum ti-am zis si tie, nu m-am mai vazut de mult timp asa…


Nu ai sa intelegi niciodata cat a contat pentru mine.. :)