duminică, 4 ianuarie 2009

De vorba cu mine.

Cu toate ca urmatoarele cuvinte nu imi apartin, ma regasesc intru totul in ele. decalogul ce ghideaza viata pe un peron..


Prima poruncă: Să aştepţi oricît.

A doua poruncă: Să aştepţi orice.

A treia poruncă: Să nu-ţi aminteşti, în schimb, orice. Nu sînt bune decît amintirile care te ajută să trăieşti în prezent.

A patra poruncă: Să nu numeri zilele.

A cincea poruncă: Să nu uiţi că orice aşteptare e provizorie, chiar dacă durează toată viaţa.

A şasea poruncă: Repetă că nu există pustiu. Există doar incapacitatea noastră de a umple golul în care trăim.

A şaptea poruncă: Nu pune în aceeaşi oală şi ru­găciunea şi pe Dumnezeu. Rugăciunea este uneori o formă de a spera a celui ce nu îndrăzneşte să spere singur.

A opta poruncă: Dacă gîndul ăsta te ajută, nu evita să recunoşti că speri neavînd altceva mai bun de fă­cut sau chiar pentru a te feri de urmările faptului că nu faci nimic.

A noua poruncă: Binecuvîntează ocazia de a-ţi aparţine în întregime. Singurătatea e o tîrfă care nu te învinuieşte că eşti egoist.

A zecea poruncă: Aminteşte-ţi că paradisul a fost, aproape sigur, într-o grotă.

Un comentariu:

Andreea spunea...

stii deja ca porunca 9 e preferata mea..o fi singuratea o tarfa care nu ne invinuieste ca suntem egoisti...dar daca ea ne invata sa fim egoisti...inseamna ca ne invata si cum sa ne aparam de tot ceea ce ne ar putea "lovi" :)