sâmbătă, 4 iulie 2009

Veteranyi

Cel mai mult imi place ceapa cruda cand o strivesc cu pumnul. Atunci inima ii iese afara.

Nu trebuie decat sa imi pun baticul albastru pe scaun. Asta e marea. Intotdeauna am marea langa pat. Nu trebuie decat sa ma dau jos din pat si pot sa inot. In marea mea nu e nevoie sa stii sa inoti ca sa inoti.

Am fost cineva doar inainte de a ma naste.

Nu strig. Mi-am aruncat gura.

In mine se dizolva totul si parca bate vantul.

Tristetea te imbatraneste. Eu sunt mai batrana decat copiii din strainatate. In Romania copiii se nasc batrani pentru ca sunt saraci inca din burta mamei si trebuie sa asculte grijile parintilor. Aici traim ca in paradis. Cu toate astea, tot nu devin mai tanara.

La circ oamenii zambesc cand mor.

Nu vorbi despre moarte ca te paste nenorocirea! spune mama.
Dar exista ceva ce nu aduce nenorocire?
Aproape tot despre ceea ce vorbim aduce nenorocire.
Mama plange des si spune : Fii fericita ca ma ai, mai tarziu o sa-ti dai seama ce rau e sa fii singur pe lume!
Nici nu trebuie sa astept mai tarziul ala ca sa-mi dau seama.


De la acel incident mamei i-au crescut mai multe randuri de piele. Fiecare rand de piele pare sa-i apartina altei femei.

Nu mai vreau sa dorm.
Vreau doar sa ma grabesc.
Tot timpul vreau doar sa ma grabesc.
Mama e foarte blanda cu mine.
Asta nu-mi place. Ma simt de parca ar trebui mereu sa imi cer scuze.
Mama intra si iese cand vrea din mine.
Arat ca fotografia mamei.
Arat ca fara mine.

Intre mine si mama aerul era plin de gauri.

Voi trebuie sa mai cresteti. Omul trebuie sa invete sa fie singur.

Omul e aici ca sa aiba grija de lume. Nu are voie sa fie povara nimanui.

Nu avem voie sa ne atasam de nimic.

Aici toti au apa calda la baie si un frigider in inima.



Altfel mi-am imaginat fericirea...

luni, 22 iunie 2009

inca un apus.

~to listen while reading
Vangelis - Ask the mountains~



timiditate inceput
saliva buze rasuflare
noapte alba
ciorapi de dama suferinta
iubire amintire val
zece mii pahar tigara
rochie sclipire libertate
imbratisari uitare
speranta cantec ignoranta
orgoliu ura nedreptate
lupta indiferenta egoism
nepasare
aer secunda
invidie nerabdare
fotografie ramas bun
liniste orizont lumina
ratacire suflet
uitare lacrima oboseala copil
judecata despartire scrum
asteptare credinta zambet drum
calatorie neputinta
dezamagire
dor
infinit

marți, 16 iunie 2009

cuvinte desperecheate.

Before :

Hold me in your arms for just another day...
Here I am,the one that you love, asking for another day..
Understand the one that you love, loves you in so many ways.

After :

es que nunca nos damos cuenta de lo que nos rodea, sino cuando ya es demasiado tarde y bien lejos. pero eso es solo un cuento, no? :)
anda ya mujer. levanta la cabeza, alza tus manos y toca el cielo.
hoy vas a mirar para adelante que para atras. hoy sabes que tu vida nunca mas sera un fracaso.

luni, 15 iunie 2009

de la doi la unu

Intind mana.. nu mai esti aici..
Voci din urma-mi spun
"N-ai de ce sa te ridici"
-De ce sa te ridici??
Ea nu-i aici...

Inchid ochii... ma intorc in vis
Lumea nu e.. nu-i asa cum mi-ai promis...
Ma-ntorc la tine-n vis.

Fii langa mine atunci cand ma trezesc.
N-am curaj de una singura sa pasesc.

joi, 11 iunie 2009

franturi din noi.

lasa totul sa curga de la sine..fa asa cum sufletul iti spune..si "pasii" or sa te indrume spre "ceva" bine pt tine

cu cat te impotrivesti mai putin cu atat..totul "curge" de la sine..si inveti ca lucrurile mici conteaza


si lui sincer, i-as zice ca pierde enorm,enorm incercand sa explice lucruri ce doar ar trebui simtite si atat.. si nu prelungite sau create idealuri din "gesturi"
asta e un lucru pe care l-am invatat. incercam inainte sa pun intrebari.."de ce" dupa fiecare "te iubesc"..mare prostie..si poate ca ti se par prostii ce zic eu acum,dar nu stiu..ai sa vezi ca nu e asa..

nu incercati sa "omorati" acel ceva ce va face unici ,daca se merita

tu ai grija de sufletul tau ,ca restul se asaza incet in functie de el
ai grija de ce vrea sufletul tau si daca vrea ceva fa in asa fel incat sa-i dai

nu conteaza sa castigi mereu ,conteaza sa fii fericit,chiar daca pierzi

cred ca am vrut sa castigam atat de mult incat..am uitat fericirea..de aia zic..aici sus (pe locul invingatorului) e rece, e frig si multa singuratate.


.. bucura-te copile, caci zilele in care vei desena fericirea sunt departe.. :)

marți, 26 mai 2009

om..undeva..nimic

J. Borges


Dupa un anumit timp,
omul invata sa perceapa diferenta
subtila intre a sustine o mana
si a inlantui un suflet,
si invata ca amorul nu inseamna a te culca cu cineva
si ca a avea pe cineva alaturi nu e sinonim cu starea de siguranta,
si asa, omul incepe sa invete…
ca saruturile nu sunt contracte
si cadourile nu sunt promisiuni,
si asa omul incepe sa-si accepte caderile cu capul sus si ochii larg deschisi,
si invata sa-si construiasca toate drumurile
bazate in astazi si acum,
pentru ca terenul lui ‘ maine ‘
este prea nesigur pentru a face planuri …
si viitorul are mai mereu o multime de variante care se opresc insa la jumatatea drumului.

Si dupa un timp, omul invata ca daca e prea mult,
pana si caldura cea datatoare de viata a soarelui, arde si calcineaza.
Asa ca incepe sa-si planteze propria gradina
si-si impodobeste propriul suflet,
in loc sa mai astepte ca altcineva sa-I aduca flori,
si invata ca intradevar poate suporta,
ca intradevar are forta,
ca intradevar e valoros,
si omul invata si invata …
si cu fiecare zi invata.

Cu timpul inveti ca a sta alaturi de
cineva pentru ca iti ofera un viitor bun,
inseamna ca mai devreme sau mai tarziu vei vrea sa te intorci la trecut.

Cu timpul intelegi ca doar cel care e capabil sa te iubeasca cu defectele tale,
fara a pretinde sa te schimbe,
iti poate aduce toata fericirea pe care ti-o doresti.
Iti dai seama cu timpul ca daca esti alaturi de aceasta persoana doar pentru a-ti intovarasi singuratatea,
in mod inexorabil vei ajunge sa nu mai vrei sa o vezi.

Ajungi cu timpul sa intelegi ca adevaratii prieteni sunt numarati,
si ca cel care nu lupta pentru ei,
mai devreme sau mai tarziu se va vedea inconjurat doar de false prietenii.

Cu timpul inveti ca vorbele spuse intr-un moment de manie,
pot continua tot restul vietii sa faca rau celui ranit.

Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine,
dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face.

Cu timpul intelegi ca daca ai ranit grav un prieten,
e foarte probabil ca niciodata prietenia lui nu va mai fi la aceeasi intensitate.

Cu timpul iti dai seama ca desi
poti fi fericit cu prietenii tai,
intr-o buna zi vei plange
dupa cei pe care i-ai lasat sa plece.

Cu timpul iti dai seama ca fiecare experienta traita alaturi de fiecare fiinta,
nu se va mai repeta niciodata.

Cu timpul iti dai seama ca cel care umileste sau dispretuieste o fiinta umana,
mai devreme sau mai tarziu va suferi aceleasi
umilinte si dispret, dar multiplicate, ridicate la patrat.

Cu timpul inveti ca grabind sau fortand lucrurile sa se petreaca,
asta va determina ca in final,
ele nu vor mai fi asa cum sperai.

Cu timpul iti dai seama ca in realitate,
cel mai bine nu era viitorul,
ci momentul pe care-l traiai exact in acel moment.

Cu timpul vei vedea ca desi te simti fericit cu cei care-ti sunt imprejur,
iti vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine
si acum s-au dus si nu mai sunt…

Cu timpul vei invata ca incercand sa ierti sau sa
ceri iertare,
sa spui ca iubesti, sa spui ca ti-e dor,
sa spui ca ai nevoie,
sa spui ca vrei sa fii prieten,
dinaintea unui mormant,
nu mai are nici un sens.

Dar din pacate,
toate se invata doar cu timpul…

joi, 16 aprilie 2009

Deşert sentimental

Chiar daca nu o spun nimanui, asta nu inseamna ca nu ma mai gandesc la tine. Mi-e atat de dor sa te stiu langa mine.
Au trecut aproape doua saptamani.. timp in care nu a fost zi sa nu imi amintesc de tine si sa nu.. te astept in continuare…
Inca te mai aud.. inca te mai caut prin locurile unde obisnuiai sa fii.. inca zambesc palid cand vad un alt catel pe strada sau in tramvai. Nu vreau sa te uit! Nu stiu cat bine imi face acest lucru, dar nu.. nu am sa sterg nici o urma din ce ai lasat tu.
Inca de cand intru pe usa de la casa te vad acolo :) stiu ca esti cu mine. Se vede pe tocul usii. Mai apoi, te vad sub masa din bucatarie. Umblu cu grija, ca sa nu te lovesc.
Seara te chem sa dormim. Ma auzi?
Ai locul tau in pat si am grija mereu sa fii invelita. Nu ma misc brusc, sa nu te deranjez.
Esti cu mine. Stiu asta.
Imi este extrem de dor de tine. Si chiar daca nu stie nimeni, toate lacrimile tarzii din noapte sunt pentru tine.
Te astept diseara sa vii.. sa dormim impreuna.
Pe curand. :)

joi, 9 aprilie 2009

amintirea ta.

camera e goala.. te doare linistea.. nu vrei sa stii ce-i cu tine. nu poti minti ca totul e bine. vrei sa uiti, vrei sa strigi " totul e o minciuna! " .. in tine plange inima.

inca te mai aud. inca te mai astept sa vii acasa. :)

.. copil naiv!

miercuri, 8 aprilie 2009

viata impartita la doi.


As fi vrut sa scriu un poem de dragoste… un poem de dragoste intre un suflet de catel si o viata de om. Un vers sa se plieze perfect pe ceea ce am trait noi.. rima sa fie perfecta, asa cum a fost si viata noastra impreuna. Cuvintele sa fie ordonate sub tiparul trairilor noastre.. pentru ca viata alaturi de tine a fost armonie.. si veselie… si culoare.. si bucurie.. si zambete. Atatea zambete. Imi amintesc de fiecare dintre ele.. era atat de natural, atat de firesc..
Astazi ma gandesc la un zambet si plang. Plang fara sa vreau.. e aproape instinctual. Pentru ca tu ai fost viata mea.. pentru ca fara tine nu stiu cum sa fiu in continuare eu..
Si pentru ca simetria sa fie perfecta.. nu ti-a trebuit nici mai mult nici mai putin de o saptamana.. niciodata nu am apreciat timpul mai mult ca acum.. am tinut cu dintii de fiecare secunda..
Ce faci cand toata viata ta se invartea in jurul ei, iar ea a trebuit sa plece? Ce faci cand inca mai auzi prin casa mers de labute pe parchet? Ce faci cand dintr-o data casa pare goala in ansamblul ei fara castronelul ei cu mancare si apa? Ce faci cand se face ora amiezei si din instinct vrei sa o duci afara? Ce faci cand nu mai ai pretext noaptea sa iesi cu “catze” sa te plimbi si sa iti ordonezi gandurile? Ce faci cand te duci spre camera ta si stii ca acum e goala si nu mai gasesti nimic acolo ? …
Nu am sa uit niciodata ultimul nostru drum.. cand eu te tineam in brate si imi doream la fiecare secunda sa urlu si sa spun “ Opreste! Vreau sa ne intoarcem! “ .. nu am resimtit niciodata mai greu vreun moment decat acela morbid, cand usa s-a deschis si am auzit zgomotul de frigidere.. multe frigidere.. urlatoare, exprimand toata suferinta ce vietatile nu o mai puteau reda de ceva timp. Pasii mei tremuranzi si neincrezatori au urmat cursul firesc. Sovaielnic am vrut sa dau inapoi, insa mi-am dat seama pentru ce venisem. Trebuia sa se intample. Eram constienta ca alta solutie nu exista.
Era frig.. si mirosul bacovian ma infoiara si acum. La picioare mi s-au asezat imediat trupuri reci, lipsite de vlaga, amestecate, dar linistite. Material didactic, desigur. Inca o data am vrut sa fug si am zis speriata “ Eu nu o las aici! “ .. aminteste-ti pentru ce ai venit.. :) nu fi slaba, Ioana.
Am sa tin minte toata viata, fiecare detaliu.. de la masa metalica, imbibata cu atatea lacrimi de durere, pana la foarfecele infectat, dar manuit cu maiestrie. Inca traiam o senzatie de “vizita la veterinar”.. deja acele nu ma mai speriau. Eram increzatoare in nimic si am avut curaj sa o privesc in ochi pana in ultima clipa.. pentru ca am decis ca trebuie sa fac asta indiferent de consecintele asupra persoanei mele. Trebuia sa fiu eu cea care o mangaie pe cap pentru ultima oara inainte ca lichidul sa-i patrunda in sange si sa ii opreasca inima.
Ultimul sau gest mi-a aratat cat de mult isi dorea sa traiasca. Insetata de viata, si-ar fi dorit ca limba roz, decolorata de boala, sa ii atinga inca o data boticul uscat de suferinta.. dar nu s-a mai intamplat. Inima a inceput sa-i bata in minus. Se prabuseste. Viata sa intra pe linie dreapta.
Cu jumatate de suflet intins pe masa rece, pasesc peste tocul usii care ma infiorat mai devreme. Intru intr-o lume noua, cu sufletul indoit, insa doar pana la coltul scarilor. Durerea e prea mare pentru ca sa o pot purta cu mine. Picioarele mi se inmoaie si ma prabusesc si eu. Tot aerul din lume nu imi e de ajuns. Scancetele mute prind acum glas si fac din mine un om slab.
Ma ridic. Pentru ca asa e firesc.. pentru ca, intr-un final, sunt impacata cu mine. Stiu ca am facut ceea ce trebuia facut.. doar ca nu imi imaginam ca poate fi atat de greu.
Sunt convinsa ca pana in ultima secunda ai stiut ce se va intampla. Macar acum uneia din noi ii este mai bine. Am sa fiu si eu bine, candva. Pentru ca am langa mine persoane care sa ma tina in brate cand vreau sa plang si care ma sprijina neconditionat.
Sa ai parte de liniste.
Esti viata mea.

miercuri, 1 aprilie 2009

irreplaceable

Cand l-ai luat te-ai gandit poate, putin, si la asta... te va parasi intr-o zi - nu pentru ca ar vrea, nu pentru ca dragostea pe care ti-o poarta s-ar stinge cumva... ci pentru ca timpul lui e mai scurt decat al tau. Iar cand batranetea si boala nu-l mai lasa nici sa se tina pe picioare, caci il dor toate, iar bucuria i-o mai arata doar varful cozii, miscat cu greu, pentru tine, vei sti ca se apropie acel moment de care noua, celor care avem animale si le iubim, ne este atat de teama - despartirea.

Desi este cumplit si dureros, de multe ori decizia de a-i scurta suferinta este singura justa. Nu este usor, dar atunci cand ai luat aceasta hotarare, va trebui sa faci in asa fel incat despartirea sa-i fie usoara, in pace.

De multe ori cei aflati in aceasta situatie prefera sa-si duca prietenul la medic si sa i-l incredinteze pentru a face ceea ce este de facut, fara a avea curajul sa-i stea alaturi. Insa el stie ce se va intampla. Nu stim de unde si cum, dar stie. Nu fa aceasta greseala. Nu-ti parasi prietenul in ultimele lui clipe, chiar daca stii ca te va coplesi durerea. Stai langa el si fii alaturi pana la sfarsit.

Iar daca acest moment este inca departe, incearca sa te gandesti ca fiecare zi in care sunteti impreuna nu trebuie irosita.


.. se va termina. curand.

update: azi e 1 aprilie. bineinteles, am fost pacalita. astazi, pentru prima oara de cateva zile incoace, s-a simtit mai bine. sau cel putin asa a vrut sa ma pacaleasca. a dat din coada, a latrat, a dat labuta, ba chiar a si mancat. cand timpul e mai scurt ca niciodata ajungi sa te bucuri si pentru atat. :)

am cel mai tare catze ever! :x