suflet cu vise

Visatorii nu pot fi domesticiti

2011-11-24T00:24:00.004+02:00

Toti cei care pleaca in cautarea regatului lor
Stiu ca nu vor gasi nimic.
Doar provocari.
Lungi perioade de asteptare.
Schimbari bruste, ce-aduc mult ecou.
Sau mai rau: e posibil sa nu intalneasca nimic.

Ceva ma nelinisteste. Zile multe, apasatoare, reci.
E frig. Tu crezi ca ma refer la iarna de afara si imi aduci manusi.
Asa stii ca ai sa-mi incalzesti atingerea.

Erau ochii ei ce nu-mi dadeau pace.
Caci reflectau iubire si moarte in acelasi timp.
Ai parasit-o. Cu atata drag. Cu suficient curaj.
Mi-am spus. Te las sa mergi departe.
Asa vei intelege ce se afla aproape.

Imi amintesc de vesele tricouri. Hartii lipite.
Ganduri zilnice. Cand ea crestea si nu stia
Ca nu e nici o arta in a fi balerina.
Eleganta mersului pe varfuri ajunge sa te oboseasca.
Si intr-o clipa, te poti trezi cu picioarele secerate.
Ma-ntreb.. cine mai stie sa-asterne un sarut pe genunchii zdrentuiti?

Mi-am potrivit ceasul pentru ultima oara in aceasta calatorie.
Si mi-am spus: viata e trenul, nu este gara.
Pe o plaja reusesti uneori lucrul cel mai dificil.
Poti sta placid la jumatatea distantei intre nelinistea
Ca ceea ce exista nu ti-e dat pentru totdeauna
Si fericirea de a o avea totusi.

Sa nu te miri. Intr-o zi, am sa iti spun
“Am devenit nuci.”
Nucile nu primesc nimic din exterior.
Au miezul lor bun si-o coaja impermeabila.
Nu se incalzesc una pe alta.
Nu stiu sa se stranga in brate.
Nu stiu ce e ala zambet.
Stiu doar ca nimeni nu le pot atinge.

Fericirea nu minte. Nici marea.
Numai noptile si oamenii fac asta :)

marea ne deghizeaza adevarul. mereu.

2011-10-15T01:22:00.004+03:00

Stiam ca o sa vina si clipa
Cand am sa imbrac hainele sifonate
Si am sa-mi cantaresc bagajele
Ce acum atarna atat de greu.

Era totul mult mai simplu cand aveam valuri.
Ca ele ma-naltau si ma purtau
Pana-ntr-un vagon murdar si-aproape criminal.
Aveam tenisi rosii. Si-un gand ca merit sa fiu fericita.

Eram doar un copil care alerga spre mare
Intr-un suflet. Fara sa priveasca in urma sa.
Cu orice clipa. Cu orice gand.
Si impotriva tuturor.

Ei nu vor intelege niciodata ca marea o iubesti.
Sau o anulezi. Pur si simplu, sa fie o alta apa.

Ma bucur. Asa sa stii.
Atunci cand mergi tiptil
Si-ti pui cutitul sa ma cioparteasca haotic.
Eu cred ca am sa te privesc.
Esti un regizor ieftin.
Caci filmul meu nu ruleaza in cinematografe.

Ironic, multe femei m-ar invidia.
Daca ar afla ca tu
Mi-ai sponsorizat un tratament cu botox.
Toxina aia de-ti taie orice impuls nervos
De la creier la muschi.
Eu ii zic miocard. Tacutul miocard.

Sa nu uiti.. ah! De cate ori ti-am spus asta..
Si tot n-ai inteles.
Viata e tropot. Si zgomot.
E graba.. si-s multe intersectii nesemnalizate.
Bucura-te. Abia asa poti sa-ti alegi singur drumul.

Pe-al meu il port acum cu mine.
E-n stanga, spre exterior. Si e melodios.
Porneste cu o cheie Sol..
Semn ca inceputurile sunt mereu imbinari armonioase.
Portativul meu nu e de condamnat.
El doar a vrut sa-si umple golul cu fericire.

Gama noastra muzicala descrie o gradatie dezordonata.
Caci pana si fericirea expira.
Pe ceas. Prin metropole. Prin gari.
Sa-ti pui un reminder. Sa iti faci ordine in tot.
Si inca unul care sa-ti semnaleze
Ca orice lucru cu termenul de valabilitate depasit
E inutil sa-l mai consumi. Iti face rau.

nightcall

2011-09-25T20:45:00.004+03:00

Te-am visat de mult, stii asta.
Multe clipe ma gaseau ca acum
Cu ochii deschisi, mari si uscati.
Privind prin lucruri ca fiind transparente.
Ma grabeam imediat sa clipesc de teama sa nu pierd. Orice.
Si am schimbat. Multe. Nu suficiente.
Dar s-au intamplat. Pana intr-o zi.
Cand schimbarile au avut parte si ele la randul lor de.. o schimbare.

Nu e nimic ciudat in faptul ca desi esti la ceva mica distanta de mine
Inca nu stiu cum sa fac sa nu mai simt nevoia imensa de a te inspira.
Poate ca sunt egoista. Si te vreau prea mult pentru mine.
Mi-e dor de tine. Si de pielea ta.
Iar eu stiu ca ti-ai pus ceva in sange
Ca sa emani dor si dependenta.
"De drag" ti-as strange mana in a mea
Pana ne-am da switch la piele.

Tu stii cel mai bine ca atunci cand ma gandeam la doi
Priveam spre un zid de marmura neagra si rece.
Apoi, intr-o clipa adusa de-un val matinal si sarat
Am facut din zid matase si ne-am infasurat intr-o imbratisare.
Matasea nu se rupe, stii?
Poate de aia inca tremur.. Si de data asta tremur eu, cu siguranta.

.. inca nu ma satur sa te privesc, sa te mangai si sa te stiu langa mine.

Stiu ca imi doresc tot cu tine.
Si asta naste in mine putere.
Nu vreau sa uitam de noi.
Ai zis-o si tu, inaintea mea. Insa acum simt nevoia sa o spun si eu.
..nu vreau sa uitam ca noi doi putem fi minunati. Eu stiu. Am vazut. Si am simtit.

Acum port ganduri ghemuite, tematoare si vulnerabile.
Ca o copila care isi strange in brate genunchii, pana si-i simte in piept.
Sa nu uiti ca am nevoie de tine.
Iti intind mana. Cu drag. De fiecare data.
Fii al meu. :)

inspiraţie de seară

2011-06-19T23:20:00.002+03:00

când ploaia ţi se-ascunde pe sub piele
să te gândeşti la mine.

când mergi pe jos spre ea, să te gândeşti la mine.
dacă mergi cu maşina, la fel, să te gândeşti la mine.

când viaţa noastră poate fi rezumată în două propoziţii simple
( Ioana e rea. Nu sunt fericit. )
când începi să pierzi sistematic în cearta cu lucrurile,
gandeşte-te la mine.

când lumea arată aşa pentru mine,
mă gândesc la tine.. şi-mi trece :)

ştiu că nimic nu s-a schimbat. cu umerii vânduţi
aş ruga un străin să mă strângă în braţe
ca să nu uit cum e.

ce greu trece frigul. am să mă apăr.

refrene optimiste

2011-05-25T01:10:00.005+03:00

Mă gândesc de multe ori
Că nimic, dar absolut nimic
Din tot ce e în jurul nostru
Nu e întâmplător.. să fie.

Și mai ştiu că pentru tine e-o prostie.
Dar eu tot mi-aş tatua, în jos, pe glezna stângă
Cele 11 litere. Crede-mă.
Ai fi şi tu, la rândul tău, un accident norocos.

Ȋncep stupid de fiecare dată.
De fapt, dacă mă gândesc mai bine
Ei vad stupid şi faptul
Când îţi zâmbesc pe geam şi nu eşti lângă mine.

Miroase a praf
De ăla de-l inspiri şi-ţi murdăreşte sufletul.
A, ba nu! Miroase a el.
Căci nu mai e al meu. De multă vreme.

Știam de mult că o să-mi lipsească degetele lui
Pe pielea-mi ieftină
Căci se vinde uşor, în sute de buburuze.
Mereu o cert şi mi-aş dori ca măcar de data asta să nu mă ignore.

Aş vrea să mă găsesc la tine pe balcon
Cu miros de tei sau scorţişoară.
Ți-aş desena un labirint în talpă
Și-apoi am târâi pe podea cearşafuri adormite.

Superficial. Ai zice uşor
Că-s doar simple gânduri.
Ți-am zis că totul are-un rost.
Nu aştepta să poarte-o cicatrice.

Acum, i-aş spune sufletului meu:
Mi-am demonstrat încă o dată
Că fericirea poate fi şi într-un simplu mesaj
Primit de-un destinatar greşit.

Chiar şi aşa..
Știu, începi să râzi. Mi-ar plăcea să-nţeleg.
Aminteşte-ţi când ţi-am zis
Că nu cer mult. Doar câţiva cenţi.. de-un soare pe cer :)

Să nu te sperii. Aşa sunt eu, ciudată.
Cu zambetul pe chip, ţi-aş spune într-o dimineaţă..

Fericirea nu ţine niciodată cu noi.
O uităm prin gări de câte ori avem prea multe bagaje.

nu fac din gand poem. [.taiat cu multe linii.]

2011-02-28T22:14:00.002+02:00

Primavara cica ametesti mai des. Si trebuie sa iei pastile ca sa iti revii.
Eu cand vreau sa ametesc, mi te imaginez pe tine, cu mine.
Si tremur. Indiferent de anotimp.
Tu incepi un camp semantic adiacent cu “dor”, “putere” si “vointa".
La un loc.
Si, de obicei, termini in bratele altcuiva.

E seara. Si asta ma-enerveaza teribil.
Ca mi-ar placea sa fii aici cu mine chiar daca m-as uri pe urma.
E frig. Stii astenia aia grea..
Aproape ca mi-e frica sa te privesc de tot
Nu vreau sa imi scrantesc naivitatea.

Si nu-i firesc sa numar kilometri albi
Doar ca sa tintesc spre o usa deschisa pentru toti
Cu bratele intinse si cu ochii in lacrimi
Ghemuindu-ma in tine pentru o imbratisare.

Si stiu ca sunt stangace de multe ori
Mai ales atunci cand o strivesc pe Dede in brate
Si nu-mi dau seama ca e-n durere
Decat atunci cand reusesc sa o pierd
De-ajung sa imi cuprind singura coatele.

Si nici nu ma gandesc c-ar trebui sa pot sa zbor
Cand aripile mi le-am prins cu banda dublu adeziva.
Persista doar zvacnirea dorsala si fireasca,
Ca un impuls ce ma forteaza sa nu uit.

Nu vreau sa mai pulsez in gol.
< si 3-ul mi le-am trecut pe OFF.

.numb.

2011-02-08T23:13:00.003+02:00

La inceput a fost cuvantul. Si dupa ere pecetluite cu vremelnice ezitari si minciuni ce nu-si aveau rostul, la sfarsit nu ne ramane decat propriul cuvant. Intr-adevar, nu te costa nimic sa promiti, atunci cand cuvantul tau nu valoreaza mare lucru nici macar in proprii tai ochi.

…si mereu am zis, si recunosc si acum, ca atunci cand prinzi prea multa viteza, asa cum o faci cand esti pe o sosea, trebuie sa franezi. I-am spus, cu barbia tremuranda, ca alaturi de el, eram si eu in masina. Ca fuseseram doi in povestea asta si ca, de la frana lui fara avertisment, eu am iesit prin parbriz si m-am pierdut. Ca n-aveam centura de siguranta, ca doar asa ne inteleseseram de la inceput, sa plecam fara centura, sa zburam fara plasa de siguranta.. Si fiindca el tinea volanul, si fiindca el apasase frana, n-a avut nici pe dracu`!.. dar eu m-am pierdut, ii spuneam.. eu am murit.

..adesea, privesc peste umar si vad doar un strain ce nu-mi intelege gandul. si-n fiecare seara adorm tarziu, rece si stramb, alunecand intr-un somn ce nu-i al meu.

.caci zbieri in mine ecouri crude si fericire expirata. :)

wa fa-fa-way

2010-12-27T18:24:00.005+02:00

ea : Te-a apucat dragalasenia?
el : Nu. Asa am fost mereu.
ea : Daaaa..

el : …era complicat :)
ea : Ce anume?
el : Tu chiar crezi ca pe mine nu m-a interesat sau ceva de genul?
ea : Da!
el : ..heh. Stiu ca ai fost la ziua cuiva, m-am uitat de atatea ori la pozele cu tine, iti stiu toate statusurile..

ea : :) ..daca tu ai decis deja ca e prea complicat..

..uneori mi-as dori ca memoria mea sa arate ca o camera goala. te urasc de o mie de ori :)

nu l-am ucis, doar am încercat altceva :)

2010-12-21T23:40:00.006+02:00

Asa cum ai venit, promite-mi ca vei si pleca. Cuvintele mi le-ai sters cu un burete murdar. La fel si gura. Imagineaza-ti. Simplu. Un om fara gura. Acum scoate-i si inima. Nu se vede nici o diferenta? Nu o vezi tu.. insa, in mod normal, ea se simte. Poate asa se explica de ce multe lucruri nu le-ai vazut, asa cum te asteptai, cand de fapt trebuia sa le simti.
Azi nu iubesc si nu mi-e dor. Si nu vreau sa mai explic.. nu vreau sa mai auzi nimic. Esti frumos, asa cum esti. Habar nu ai, dar ai sa intelegi asta intr-o zi si tot atunci vei intelege si ca unele lucruri, pur si simplu, nu se fac. Nu cauta degeaba.. pentru ca nu ai sa gasesti scris nicaieri, insa nici nu vei invata de la altii.

Ma gandesc.. uneori te vreau, alteori te-as ucide dintr-o singura clipire. Si-atunci imi vin in minte toate adunate. De multe ori nu pot sa scap. Insa acum nu mai astept sa fii langa mine, sa ma ajuti. Si cat de mult o faceai, fara sa stii..doar ascultandu-ti glasul. Ce ironie!..
Nu mai vreau. Uite, chiar asa!. Orele petrecute cu un altul imi vor aminti mereu ca pot si sunt capabila sa daruiesc ce e mai frumos in mine unui necunoscut.. Acum mi-e limpede ca in seara aia eram cu altcineva, iar nu cu tine. Ce bine!.. :)

Cateodata as vrea sa ma nimeresc, din senin, intr-un lan cu flori rosii, sa cada fulgi de zapada. Sa stam privind cu ochii in sus, cum vin spre noi si ne intetesc dorinta. Sa-ti fug din brate din cand in cand.. sa te surprind cu perechi de zambete si priviri cu o semnificatie vadita, graitoare si sa-ti las in urma degetele de la mana.. si numai un fular in jurul gatului. Ai sa ma prinzi cumva, promiti?..

revenind.

..el zambeste si se uita lung la ea. Coboara geamul de la masina si ii spune cu-n zambet resemnat: "Ce frumoasa esti in seara asta!"
..infrigurata, imbratisandu-se pe sub haina, ea surade pe jumatate, ramanand pe loc. Initial, glumeste si ii raspunde “Doar in seara asta?”
..apoi isi da seama cat de mult i-au lipsit acele cuvinte.. si multe altele.

..fraiere :)

jurnal simplu

2010-06-15T00:33:00.004+03:00

mi se pare tarziu sa mai incerc sa aplic pacaleli de copila. anchilozata de prea multe sperante, am tot mai rar curajul sa vreau, sa incerc, sa lupt. imi asez palmele pe genunchi si zambesc. "iata marea in care se leagana lumea", imi spun. "priveste, departe, corabiile disparute si pleaca-ti privirea o clipa peste singuratatea mea batuta de nori", ii spun.
n-am sa cer niciodata nimic, n-am sa strig, n-am sa ridic ochii de la glezne. doar daca vreodata va mai incepe furtuna si dragostea va cadea din cer ca un fulger, voi intinde mana.. spre tine.

..sa strig doar in soapta numele lui, ca si cum nu as sti ca e mult prea departe si, oricum, s-a facut prea tarziu.

totusi, ceva nu va putea schimba nimeni, niciodata. fericirea adevarata, profunda, memorabila, n-am gasit-o decat in clipele de ravasitoare banalitate

carte postala

2010-05-26T19:46:00.007+03:00

Doar faptul ca nu ma poti auzi ma face sa imi incalc principiile si sa-ti vorbesc cu mainile. Mainile care te-au atins fara sa lase urme.

Am petrecut ieri o zi frisonanta in asteptarea unui sms din partea ta. si toate diminetile zgribulite, cand ma intind alintata in cautarea unor maini care sa ma cuprinda tare, tare.. :)

Uneori imi pare ca lucrurile din jurul meu nu stiu sa iti mai inteleaga numele. Si eu insami sper ca nu-l voi mai intelege intr-o zi.

Stiu prea bine ca n-ai sa mai alergi niciodata noaptea sa ma intalnesti, ca n-ai sa ma mai rogi niciodata sa plec cu tine sau sa te astept.
Urasc felul indaratnic si absurd in care m-am agatat de o iubire inventata la ceas de seara, cand inima imi vuia a pustiu...

cand eram mica, mica am intrebat-o pe mama de ce nu poate inima sa bata o singura data. si mama stii ce mi-a raspuns? ca daca ar bate doar o singura data, n-ar mai exista golurile dintre batai. si atunci am intrebat-o: "Dar de ce as avea nevoie de golurile dintre batai?".. ea mi-a raspuns: "pentru ca, intr-o zi, cineva sa vina sa le umple!"..

te rog, hai sa fugim la mare. mi-e dor de mare.

pegajoso

2010-04-21T16:54:00.002+03:00

toate gandurile mele incep de la
un cuvant.
care imi leaga mainile in asa fel incat
sa nu pot pune palmele la gura si sa spun
STOP.
un cuvant creste in mine mereu.
si de aici se desprind multe imagini
cu tine
cu noi
ca niste tentacule agitate
care ma prind
si nu ma lasa sa fug.

sunt ca un raft cu multe sertare mici.
cand ai chef sa nu ma lasi sa mai fiu eu
deschizi haotic dulapioarele
cu noi.
eu ma fac mica si cu un zambet inconstient
imi alungesc mainile inspre tine
si stau cuminte, asteptand
sa ma strangi in brate.
tare.
apoi inchid ochii si nu mai vreau nimic.

tu nu stii, dar mi-as taia bratele in fiecare zi.
nu ti-ai da seama.

atunci as sti cu adevarat ca singurele maini care m-ar atinge
sunt ale tale.

Dor. Nesiguranta. Teama. Tu.

6 milioane de Ingeri

2010-04-06T22:32:00.005+03:00

azi imi ridic cu greu capul dinspre pamant. imi place sa imi numar pasii si imi vine sa cred ca ei ma vor duce la tine. cateodata imi surprind un chip mult prea rece si incerc sa imprim un zambet care nu-i al meu. vreau sa fii inapoi cu mine si, cel mai mult, vreau sa stiu cum sa zambesc, din nou, din cauza ta.
sunt atat de departe de tine acum. as vrea sa fiu inapoi acasa si sa te caut prin locurile pe unde obisnuiam sa fim.

.un
an.
.fara sens.

.respira tot mai greu si strange in pumni tot ce i-a mai ramas: un breloc si un cer de amintiri :)

i miss you so..

sinsentido

2010-03-15T00:32:00.002+02:00

nu ma intereseaza cand ai venit sau cand ai plecat.. ceea ce ma intereseaza este momentul in care ochii mei s-au intalnit cu ai tai. nici macar o suta de ochi nu vor mai fi in stare sa provoace in mine atata nesiguranta.

dimineata am luat micul dejun asa cum imi place, de obicei.
as fi preferat sa fie pielea ta, dar stiu ca asta te-ar speria.
nu am reusit sa dorm nici macar un minut. poate si pentru faptul ca miroase a tine.
si asta te-ar speria.. de asta te privesc in ochi si iti zambesc in loc sa iti spun cat de mult imi plac noptile nedormite.

acum imi dau seama ca, cu cat m-ai strange mai tare in brate cu atat mi-ar fi mai teama sa nu te pierd.

nu am sa caut sa imi ingramadesc tristetea doar ca sa doara mai putin sau sa nu mai stiu nimic de ea. am sa o port in palme, aproape de mare, pentru ca vantul sa o ia cu el si sa o sufle departe..
acum stii ca singuratatea mea are o suta de cantece schitate, incepute, neterminate..

uneori as vrea sa am si eu 10 zile ramase.. si un catel :)

diagrame neconventionale

2010-01-22T23:40:00.001+02:00

intotdeauna m-a obosit gandirea mea circulara.
tu nu mai spui nimic si eu nu pot sa te contrazic.

mutii nu zambesc niciodata, ai observat? practic, si-au inghitit gura.
eu nu am nevoie de cuvinte ca sa zambesc.

nu pot sa renunt si e vina mea.
e ca atunci cand refuzi sa incalti alte sandale doar pentru ca acea pereche ti-e cea mai draga si cu ea te-ai obisnuit. chiar daca e singura care iti face rani zilnic.. tu iti spui “ lasa. intr-o zi o sa se vindece. “

ceva din ipocrizia mirosului de tine
imi va conduce mainile in plus
spre STOP, cu palmele lipite, in dreptul ochilor.
te simt in preajma mea.
tu imi canti balade seci
si ma privesti ca si cum nimic.
imi desenezi fericirea pe geamuri aburite
pentru ca asa sa fii mereu in viata mea.
e simplu. azi nu-ti mai plac hipopotamii de ciocolata.

departe de mine ai ramas tu.
aproape de tine voi fi mereu.
minus prezent.
intre noi exista doar un vid lingvistic. de vrei sa stii, intoarce-te.
sunt chiar in dreapta ta. cu degetele rasfirate
si cu un suflet praf.

love on the run

2010-01-20T18:15:00.002+02:00

ramanem pe loc...intre azi si maine
stii ca sunt cu tine si ma privesti indoielnic, ca si cum nu as fi acolo.
ca o adiere de vant ce se strange usor in brate.
si incetez sa alerg
si astept
nu imi mai pasa ca afara ninge...
ma pierd in nepasare...privesc in sus, ninsoarea cum vine spre mine si zambesc ca un copil ce a primit dulciuri.

insa ne e bine , vom avea intotdeauna acum si aici.

iti simt mirosul in cearsafuri si te astept cuminte.

mi-e dor de el.

niciodata

2009-12-26T01:25:00.002+02:00

tu nu stii cate cuvinte ea inca le simte..

:)

nu te vreau azi.

i am what i am

2009-12-18T21:55:00.006+02:00

stii ce as face, intr-o seara, cand am fi amandoi pe o canapea? .. atunci cand ar fi un moment de tacere.. cand tu te-ai uita pierdut la un film, iar eu m-as uita pierduta in ochii tai prea preocupati..

te-as suna si te-as intreba unde esti.. iar tu o sa imi raspunzi "langa tine, silly" :)

sau

ti-as trimite un SMS si ti-as spune sa ma strangi tare in brate pentru ca am cea mai mare nevoie de asta si nu as avea curajul sa ma aud spunandu-ti cuvintele potrivite

sau

as continua sa imi imaginez scene prostesti si fara corespondent in realitate

.suna ocupat.
...

ierarhie personala

2009-12-15T14:30:00.004+02:00

Astazi vremea nu m-a inselat. Nu sunt nori, ci numai dungi subtiri, zdrente de nori.
Aerul incepe sa tremure,ca niste maini de batrani.

Mi-ar placea sa existe o adiere oarecare si ea sa imi explice zambetul tau si alta care sa-ti explice, fara sa te faca sa suferi, tacerea mea.
E ca atunci cand vei vrea sa iti imbratisezi genunchii cu bratele si sa te prefaci ca nu existi si ca pamantul te-a inghitit, ca nu mai raspunzi de nimic in lumea asta.
Cand vine dimineata, am pielea mai mata, pentru ca se asterne un strat de praf care este, de fapt, un strat de tristete.

Poate oamenii sunt bucati de haos peste dezordinea pe care o inchid in ei si poate acest lucru ii explica. Poate acum stiu de ce deciziile sunt intotdeauna alegerile cele mai la indemana, asa cum ai culege niste portocale de pe crengile cele mai joase.. nici macar nu lupti pentru ca e mai simplu sa renunti.

Ma gandesc : sa nu existi, sa fii uitarea unui om uitat pentru vecie, sa mori cand ai murit deja de mai multe ori. :)

Am nevoie de el. Nu il cunosc.

pegajoso :)

2009-12-06T16:07:00.004+02:00

De cand n-am mai fost in bratele lui ? Uneori, am impresia ca mi-am visat si fericirea.

Toate imi par azi aproape neverosimile. Si-mi dau sentimentul ca sunt indiscreta. Ma uit, parca, prin gaura cheii la un copil care-mi e, pe jumatate, strain.

..merg pe o strada oarecare, fara sa-mi treaca prin minte ca, pe o alta strada, la o alta ora, intr-o alta zi, as fi intrat pe alt fagas al destinului pentru ca, mai tarziu, privind inapoi, sa descopar ca totul a atarnat de un amanunt banal.

Uneori as vrea ca memoria mea sa arate ca o camera goala.

t-a-i-a-t-c-u-m-u-l-t-e-l-i-n-i-i

2009-11-13T18:44:00.005+02:00

- : stii, mai e un pic si vine iarna.. si frigul..
ea : mai bine. macar atunci o sa am motiv sa port manusi ca sa imi incalzesc mainile.
- : ce zambet sters..
ea : nu ziceai ceva de iarna ? :)
- : Lui i-ai spus ?
ea : ce sa ii spun ? ca vine frigul ?.. de fapt nici nu vine, a fost mereu aici, in mine.
- : exagerezi..
ea : uneori as vrea sa ma pot tine de mana fara sa simt ca ma strivesc intre degetele cu minus grade. asa as face cand nu as avea mana lui. probabil de asta si avem doua maini.. ca un fel de compensatie.
toata viata m-am aparat, m-am ferit, am pus intre mine si ceilalti o bariera. nu m-am daruit in intregime, mi-am pastrat cai de retragere, mi-am protejat singuratatea.
- : sunt imprejurari in care egoismul e firesc..
ea : e prima oara , cred, cand imi inteleg esecurile..
e posibil sa ma fi nascut cu o asemenea predispozitie, cum te nasti cu o celula defecta care, mai tarziu, dezvolta o tumora.
- : nu vreau sa te vad cu inima franta!
ea : atunci nu te uita, pentru ca e larg deschisa..

asezata pe un scaun, langa o fereastra inchisa, am impresia ca aud linistea putrezind. scriu cu pixuri colorate, poate intr-o zi iti vei dori sa ma vezi zambind.
poate simt mai mult decat inteleg. si asta ar lamuri multe…

*impotriva pericolelor din mine.

Sine Sole Sileo

2009-11-07T23:12:00.005+02:00

In arta razboaielor se pierde aproape totdeauna in spatele frontului. Nu in camp deschis, ci in defileele ceasurilor de singuratate pe care nimeni nu le vede si putini le stiu. Pentru ca "in spatele frontului" e totdeauna un om singur care isi cauta drumul spre semenii sai.
Imi aduc aminte din nou de nucii de piatra crescuti pe o coasta calcaroasa unde, odata cu seva, absorbisera in trunchiuri si cristale de calcar care-i pietrificasera cu timpul, prefacandu-i in statui infricosatoare. Cam asa se intampla, cred, si cu omul insingurat care se amageste ca poate rezista , ramanand cu radacinile infipte in abandonuri si dogme. Caci, treptat, el inlocuieste adevarul cu voluptatea vorbelor, risipindu-si fortele spre a ocoli viata, pentru a renunta sa o inteleaga. Si astfel devine ca o statuie de nisip.
Care nu e altceva decat nisipul, dar mai trista decat nisipul.

Greu e sa cred ca poti privi stelele azi, daca nu esti astronom, fara sa fii suspectat de unii ca-ti pierzi vremea..

por verte otra vez

2009-11-06T22:50:00.007+02:00

7 luni. :)

e un pic ciudat cand ziua ta nu mai e 2.. de acum incolo o sa fie 6, mereu..
ieri te-am auzit oftand, aici langa mine. si ti-am zambit, sufletel.
azi am avut stupida senzatie ca odata cu intrarea mamei pe usa o sa vii si tu. nu stiu de ce. cred ca imi este dor sa te stiu langa mine.
azi e frig.. si desertaciune.. si tu.. si eu. nici un noi.

un beso.

diapozitive

2009-11-02T14:59:00.002+02:00

Daca plang nu inseamna ca sunt isterica. Inseamna ca am nevoie sa ma tii in brate si sa imi mangai crestetul capului.
Daca sunt nervoasa nu inseamna ca am ajuns la capatul puterilor. Inseamna ca rascolesc prin mine si caut sa fiu femeia buna, blanda si dragastoasa care sa iti aline noptile si sa iti contureze podul palmei atunci cand dormi.
Daca sunt depresiva, inseamna ca am nevoie de linistea si sufletul tau. Am nevoie de un fel de timp care sa ma mai lase in viata ta.
Daca tac cu zilele nu inseamna ca e ceva in neregula cu mine. E pentru ca vreau sa te privesc vorbind, pentru ca ma bucur ca esti atunci, acolo, cu mine si pentru ca nu mai am nevoie de nimic altceva… pentru ca pari atat de simpatic cand te straduiesti sa imi intelegi tacerea.
Daca ti se pare ca sunt credula e pentru ca am invatat sa nu intreb “de ce?” , ci mai bine sa ma hranesc cu portia mea de fericire concretizata in clipele cat esti cu mine.

Multumesc, pentru ca mi-ai adus zambetul inapoi.
Multumesc, pentru ca mi-ai amintit ca exist undeva, acolo, ingramadita intr-un corp de lut rece.
Multumesc, pentru ca acum ma suni si iarasi ma faci sa fiu toata un zambet.

Multumesc, pentru ca imi aduci pastile de gat doar fiindca m-am plans la telefon urmeaza sa racesc si asta era doar un pas.
Multumesc, pentru ca a doua zi, m-ai cules din ploaia rece si m-ai dus acasa.
Multumesc, pentru ca, asa cum ti-am zis si tie, nu m-am mai vazut de mult timp asa…

Nu ai sa intelegi niciodata cat a contat pentru mine.. :)

nimic

2009-10-25T23:58:00.003+02:00

Candva, am fost si eu la marginea unui desert. Am inteles atunci ca nimic nu se poate cladi pe nisipul care a curs din clepsidra. Toate pacatele pe care nu le-am savarsit sunt elanuri ratate si daca trebuie sa ma cert pentru ceva, in primul rand trebuie sa o fac pentru ca destule prejudecati m-au impiedicat sa beau cand mi-a fost sete, sa musc dintr-un fruct cand mi-a fost foame, sa fac marturisiri cand am iubit. Si ce virtute e aceea de a spune “nu”? Ce intelepciune e aceea de a porunci inimii sa taca? Daca n-am fost destul de fericita cat am visat este pentru ca n-am avut curajul sau n-am stiut sa fiu destul de pacatoasa. N-am crezut in pustnici niciodata si nici nu i-am admirat, dar ceva din ipocrizia grotelor m-a influentat fara sa-mi dau seama. Mi-am zis ca e o obraznicie prea mare sa-mi strig setea si ca, pentru a fi acceptabila, o dragoste trebuie sa fie discreta. Acum stiu ca discretia nu e uneori decat un pretext pentru pasiunile care nu au destula putere ca sa fie scandaloase. Cand cineva nu e in stare sa arda, invoca virtutea ca sa ascunda adevarul. Dar acestia nu vor putea iubi niciodata marea ca pe o femeie. Ei nu vor intelege de ce a zis Baudelaire ca iubirea rade si de infern si de cer.

..in timp ce te culci pe pamant si vantul iti acopera fata cu scaieti adusi de cine stie unde ..

rebus

2009-10-17T15:42:00.006+03:00

spune-i ca nu petrecerile zgomotoase te fac pe tine fericita, ci diminetile cu degete imperecheate.
lasa-l sa stie ca atunci cand e frig afara nu iti doresti o haina in plus sau un calorifer, ci il vrei pe el pentru totdeauna, sa te stranga in brate.
invata-l sa fie omul indragostit de viata care nici el nu stia ca va putea fi vreodata.
arata-i ca diminetile pot fi extraordinare fara nici un cuvant, ci doar cu un zambet.( si un mic dejun la pat :P )
lasa-l sa fie copil si urmeaza-i jocul. apoi lasa-l sa castige.
deseneaza-i fericirea pe tot corpul.
arata-i ca secundele de rosu la semafor nu sunt pentru soferi, ci pentru voi doi.
urmeaza-i conturul palmei si strange-i mana atunci cand se asteapta mai putin.
spune-i ca fericirea ta e chiar acolo, atunci, nu in mall-uri si in haine de firma.
si chiar daca nu intelege, ai rabdare.. in cele din urma, lucrurile bune se intampla celor care au rabdare.
zambeste-i. fara nici un motiv. il vei face sa simta ca ii esti aproape.
invata-l ca ii este mai usor sa schimbe viteza daca te tine de mana stanga. si daca vrea sa iti dea drumu, e momentul in care poti sa te incapatanezi simpatic. (sau sa schimbi mana)
lupta pentru orice lucru va face fericiti. niciodata sa nu uiti ca iubirea trebuie impartasita si nu cultivata intr-un singur suflet.
lasa-l sa te priveasca si nu intreba “de ce?”.
prinde-l de mana si fugiti prin ploaie.. si frunze.. si balti.. fara nici o destinatie.
sa nu iti fie frica de sentimente. expune-le in cel mai natural mod posibil si nu te judeca pentru reactiile tale involuntare. mai bine sa iubesti si sa gresesti decat sa nu fii in stare de iubire.
fa-l sa simta ca singurul loc in care ai vrea sa te ascunzi vreodata de el, e in bratele sale.

maruntisuri

2009-10-17T00:39:00.006+03:00

nu conteaza de ce e sunt aici, acum. poate pentru a nu fi in alta parte
ce mult imi plac diminetile cu bratele altcuiva
si mersul lin, impiedicat, cu varful degetelor pe o piele fina
as fi vrut sa fiu omul puternic care pretindeam candva ca sunt
stiu ca noptile reci si strazile ude si pustii au fost inventate pentru mine
stiu ca nu degeaba Copoul e atat de lung. pentru ca se termina la tine
iarasi e frig afara si miroase a frunze calcate si a caine ud
nefericirea vine dintr-un zambet ignorat
marti vin la tine. avem atatea sa ne povestim
imi este frica sa fiu singura cu mine
stiu ca nu m-as putea ierta
canta “your love means everything”
incepe sa fie tarziu in mine
mi-e dor de un zambet impartasit
mi-am dat sufletul pe 60 ron
nu am primit rest
nici nu mai conteaza
am pierdut

nimeni nu stie cata nefericire zace in mine

obrigado

2009-10-13T22:28:00.000+03:00

Dincolo de tot, ma gandesc ca nu ai sa stii niciodata cat de mult bine mi-ai facut.

foaie zilnica 2

2009-10-08T13:16:00.001+03:00

NOI ca barbati iubim blondele, insa unii prefera mintile. Cum e cazul de fata!
Intr-o zi, o blonda “pas commes les autres” a comis o “eroare din greseala”, nu din aceea gen: alt barbat decat cel din dotare [ selectat bineinteles din “Atlasul mitocaniei urbane “ ] sa-si puna geanta in cap in loc de palarie [ asta o fac si brunetele ] , sa confunde regatele cu republicile si “cocosii” cu presedintii. A comis o eroare de plasament SPT, intr-un autocar si-ntr-un bazin, la alte ore decat cele planificate, primind “preacucernica” iertare la inviorare.
Induiosat de supliciu-i i-am propus un rabat de la cauza, insa silfida, zambind, a declinat oferta, declamand metempsihotic, amazoanca teleportata sui generic : PANA LA CAPAT.
Prin anii 20 ai secolului XX din mileniul II, pe un teren de fotbal din capitala unei tari estice, un pusti pirpiriu, la un antrenament specific primeste o pasa de la un coechipier; obiectul minge se indrepta fatal spre out, iar el a oprit urmarirea sferei buclucase. A fost chemat urgent de antrenor la margine si admonestat.Era un oarecare “Fibra”. Anonimul maestru i-a dat pustiului cea mai importanta lectie filosofica din viata [ dupa marturia “inculpatului” in “Memorii” de mai tarziu ] spunandu-i : “ Noica, n-o sa iasa nimic din tine. In viata trebuie sa alergi dupa mingile pe care stii sigur ca n-o sa le ajungi niciodata PANA LA CAPAT ! “ Marcat de valoarea modelelor existentiale, corifeul “Scolii de la Paltinis” – Noica nu a uitat niciodata lectia, sintetizand : la senectute, cheia rezolvarii tuturor problemelor prin conceptul “ SA URCI UN DEAL “, adica efortul fizic, pana la capat. Fiecare cu muntii si dealurile lui. El cu Golgota; blonda cu colina, noi cu ai nostri. Blonda are nume – Noica are deal, noi ii cunoastem pe amandoi. Scoli filosofice diferite, educatii temporare distantate, simtiri apropiate.
Meci : BLONDA vs NOICA 1:0

Morala – Concluzii :
• pentru filosofi si antrenori : daca alergi dupa toate mingile ajungi antrenor, daca refuzi si regreti ajungi filosof.
• pentru barbati : blondele [ ca si brunetele de altfel ] stiu sa mearga “ pana la capat “, chiar daca noi – misoginii – nu stim, de cele mai multe ori care le este capatul.
• pentru barbati – filosofi [ pleonasm ] : mai bine sa iubesti si sa gresesti decat sa nu fii in stare de iubire!

PS : La pranz, vazand doi barbati flamanzi la o masa, le-a oferit cu generozitate propria-i savarina.
PANA LA CAPAT!

llevo nada mas que tu recuerdo

2009-09-24T15:40:00.005+03:00

si tuviera por un momento el tiempo a mi lado, no diría nada. solo te miraría, no harían falta mas cosas.

tú me decías "carita linda" cuando dormía en tu cama. ahora no dices nada.
y hoy hace frío, hace frío en la calle, hace frío en mi alma...

hay daños que te enseñan a crecer.

Foaie de sters pe.. suflet

2009-09-15T16:46:00.000+03:00

TRUP – CUVÂNT – PRIETENIE

Comunicare schizofrenică

ÎNGER : După cum nu marea în care sfârsesc ci deşertul se opune râurilor, nu moartea se opune vieţii, ci netrăirea.
NICHITA : Tristeţea mea aude nenăscuţii câini pe nenăscuţii oameni cum îi latră!
LUCIAN : Principiile sunt schelele cu ajutorul cărora se construieşte caracterul. După ce l-ai construit poţi renunţa la schele.
ÎNGER : Vai cât de mulţi se reped să-mi ştearga lacrimile când plâng de fericire!
NICHITA : Dintr-un om nu pot fi ucise decât cuvintele ştiute de el,
Dintr-o piatră nu poate fi ucis nimic,
Dintr-un cais doar câteva caise.
Luptătorule, îţi zic, dintr-un om nu pot fi ucise decât cuvintele ştiute de EL!
LUCIAN : Cu penele altuia poţi să te împopoţonezi, nu şi să zbori. Asta nu o ştiu oamenii, dar o ştiu păsările.
ÎNGER : Nu-mi pare rău că m-au călcat în picioare, aşa am aflat măcar cât cântareşte fiecare.
NICHITA : Nu cum sunt eu ci cum eşti TU sunt EU,
Un fel de TU sunt EU
Pe care nu l-ai mai lăsat sa fie EU.
LUCIAN : Numai pe tine te am
Trecătorul meu trup
Și totuşi flori albe şi roşii
Eu nu îţi pun pe frunte şi-n creştet,
Că lutul tău slab e prea strâmt
Pentru straşnicul suflet ce îl port!
NICHITA : A avea un PRIETEN este mai vital decât a avea [ concluzie ] un ÎNGER !

prietenul

unforgettable

2009-08-06T23:17:00.006+03:00

Astazi. 4 luni. Locul despartirii noastre.

“ - Ce faceti aici singura, domnisoara?
- Astept..pe cineva.. “

de fapt, asta fac in continuu de 4 luni incoace..

nimeni nu mai stie nimic de tine. in schimb eu stiu ca vei trai in sufletul meu pentru totdeauna.
si chiar daca pentru unii ziua de 6..e doar o zi.. pentru noi, e ziua noastra.

siempre seras mi pedacito de sol.

sunt promisiuni facute prin cuvinte putine.. dar care vor dura o vesnicie.

hoy Te Extraño un poco mas :) . Un abrazo.

dimineata

2009-08-03T12:56:00.003+03:00

as vrea un pat cald si o cafea, o zi cu soare si o tigara. de fapt nu. doar un loc in care sa ma poti tine in brate.

uneori te sperii de restul lumii ce nu intelege sufletul tau. uneori e mai bine doar sa aprobi sau sa taci..

..incepe sa fie tarziu in mine..

busco me

2009-07-16T22:37:00.003+03:00

el.-me importas
ella.-me tiemblan las piernas..
el.-te amo
ella.-ay ahora me tiembla todo!!

..algun dia aprendere el porque de algunas cosas.
..algun dia aprendere como camina mi corazon..
voy a recoger mis alitas rotas y las pegare trocito a trozo
..y volare

BHG

2009-07-08T21:32:00.006+03:00

Visul Vesnic Neimplinit. Visul De Mereu.

Sta linistit si doarme si eu privesc inspre el...
E frumos...chiar si atunci cand doarme
Afara se mai aude cate o masina.
Tantari se pare ca nici acum nu au somn...

O sa ma intind in pat langa el.
Si am sa adorm cu el in gand.
Si am sa ma trezesc tot langa el .
Si am sa incerc sa fiu cat mai buna.
Si sa il vad mereu zambind.

Am sa lupt pentru noi....
Sunt o romantica ieftina :)

Dar nu o sa ma opresc sa alerg pe strada dupa vise.
Si sa plang cu nisip in ochi si cu marea in suflet.

Veteranyi

2009-07-04T22:06:00.003+03:00

Cel mai mult imi place ceapa cruda cand o strivesc cu pumnul. Atunci inima ii iese afara.

Nu trebuie decat sa imi pun baticul albastru pe scaun. Asta e marea. Intotdeauna am marea langa pat. Nu trebuie decat sa ma dau jos din pat si pot sa inot. In marea mea nu e nevoie sa stii sa inoti ca sa inoti.

Am fost cineva doar inainte de a ma naste.

Nu strig. Mi-am aruncat gura.

In mine se dizolva totul si parca bate vantul.

Tristetea te imbatraneste. Eu sunt mai batrana decat copiii din strainatate. In Romania copiii se nasc batrani pentru ca sunt saraci inca din burta mamei si trebuie sa asculte grijile parintilor. Aici traim ca in paradis. Cu toate astea, tot nu devin mai tanara.

La circ oamenii zambesc cand mor.

Nu vorbi despre moarte ca te paste nenorocirea! spune mama.
Dar exista ceva ce nu aduce nenorocire?
Aproape tot despre ceea ce vorbim aduce nenorocire.
Mama plange des si spune : Fii fericita ca ma ai, mai tarziu o sa-ti dai seama ce rau e sa fii singur pe lume!
Nici nu trebuie sa astept mai tarziul ala ca sa-mi dau seama.

De la acel incident mamei i-au crescut mai multe randuri de piele. Fiecare rand de piele pare sa-i apartina altei femei.

Nu mai vreau sa dorm.
Vreau doar sa ma grabesc.
Tot timpul vreau doar sa ma grabesc.
Mama e foarte blanda cu mine.
Asta nu-mi place. Ma simt de parca ar trebui mereu sa imi cer scuze.
Mama intra si iese cand vrea din mine.
Arat ca fotografia mamei.
Arat ca fara mine.

Intre mine si mama aerul era plin de gauri.

Voi trebuie sa mai cresteti. Omul trebuie sa invete sa fie singur.

Omul e aici ca sa aiba grija de lume. Nu are voie sa fie povara nimanui.

Nu avem voie sa ne atasam de nimic.

Aici toti au apa calda la baie si un frigider in inima.

Altfel mi-am imaginat fericirea...

aproape liniste.

2009-06-26T12:58:00.003+03:00

s-a intamplat asa.. ca orice altceva :)

a fost odata seara cu un amurg de taceri si un inceput de noapte grea in sufletul meu.
a fost si dimineata cu lapte cald si cafea si cornuri cu ciocolata.

a fost odata noapte cu ore albe, ore lungi, ore-n care-nveti sa plangi.
a fost odata ziua cu bucurii vechi si noi, mers pe strada in doi..

acum e doar furtuna ..
sau linistea nebuna dinaintea ei.

.. ce am facut cu viata mea?

:)

inca un apus.

2009-06-22T17:42:00.008+03:00

~to listen while reading
Vangelis - Ask the mountains~

timiditate inceput
saliva buze rasuflare
noapte alba
ciorapi de dama suferinta
iubire amintire val
zece mii pahar tigara
rochie sclipire libertate
imbratisari uitare
speranta cantec ignoranta
orgoliu ura nedreptate
lupta indiferenta egoism
nepasare
aer secunda
invidie nerabdare
fotografie ramas bun
liniste orizont lumina
ratacire suflet
uitare lacrima oboseala copil
judecata despartire scrum
asteptare credinta zambet drum
calatorie neputinta
dezamagire
dor
infinit

cuvinte desperecheate.

2009-06-16T15:03:00.007+03:00

Before :

Hold me in your arms for just another day...
Here I am,the one that you love, asking for another day..
Understand the one that you love, loves you in so many ways.

After :

es que nunca nos damos cuenta de lo que nos rodea, sino cuando ya es demasiado tarde y bien lejos. pero eso es solo un cuento, no? :)
anda ya mujer. levanta la cabeza, alza tus manos y toca el cielo.
hoy vas a mirar para adelante que para atras. hoy sabes que tu vida nunca mas sera un fracaso.

de la doi la unu

2009-06-15T00:57:00.004+03:00

Intind mana.. nu mai esti aici..
Voci din urma-mi spun
"N-ai de ce sa te ridici"
-De ce sa te ridici??
Ea nu-i aici...

Inchid ochii... ma intorc in vis
Lumea nu e.. nu-i asa cum mi-ai promis...
Ma-ntorc la tine-n vis.

Fii langa mine atunci cand ma trezesc.
N-am curaj de una singura sa pasesc.

franturi din noi.

2009-06-11T16:44:00.005+03:00

lasa totul sa curga de la sine..fa asa cum sufletul iti spune..si "pasii" or sa te indrume spre "ceva" bine pt tine

cu cat te impotrivesti mai putin cu atat..totul "curge" de la sine..si inveti ca lucrurile mici conteaza

si lui sincer, i-as zice ca pierde enorm,enorm incercand sa explice lucruri ce doar ar trebui simtite si atat.. si nu prelungite sau create idealuri din "gesturi"
asta e un lucru pe care l-am invatat. incercam inainte sa pun intrebari.."de ce" dupa fiecare "te iubesc"..mare prostie..si poate ca ti se par prostii ce zic eu acum,dar nu stiu..ai sa vezi ca nu e asa..

nu incercati sa "omorati" acel ceva ce va face unici ,daca se merita

tu ai grija de sufletul tau ,ca restul se asaza incet in functie de el
ai grija de ce vrea sufletul tau si daca vrea ceva fa in asa fel incat sa-i dai

nu conteaza sa castigi mereu ,conteaza sa fii fericit,chiar daca pierzi

cred ca am vrut sa castigam atat de mult incat..am uitat fericirea..de aia zic..aici sus (pe locul invingatorului) e rece, e frig si multa singuratate.

.. bucura-te copile, caci zilele in care vei desena fericirea sunt departe.. :)

om..undeva..nimic

2009-05-26T21:15:00.001+03:00

J. Borges

Dupa un anumit timp,
omul invata sa perceapa diferenta
subtila intre a sustine o mana
si a inlantui un suflet,
si invata ca amorul nu inseamna a te culca cu cineva
si ca a avea pe cineva alaturi nu e sinonim cu starea de siguranta,
si asa, omul incepe sa invete…
ca saruturile nu sunt contracte
si cadourile nu sunt promisiuni,
si asa omul incepe sa-si accepte caderile cu capul sus si ochii larg deschisi,
si invata sa-si construiasca toate drumurile
bazate in astazi si acum,
pentru ca terenul lui ‘ maine ‘
este prea nesigur pentru a face planuri …
si viitorul are mai mereu o multime de variante care se opresc insa la jumatatea drumului.

Si dupa un timp, omul invata ca daca e prea mult,
pana si caldura cea datatoare de viata a soarelui, arde si calcineaza.
Asa ca incepe sa-si planteze propria gradina
si-si impodobeste propriul suflet,
in loc sa mai astepte ca altcineva sa-I aduca flori,
si invata ca intradevar poate suporta,
ca intradevar are forta,
ca intradevar e valoros,
si omul invata si invata …
si cu fiecare zi invata.

Cu timpul inveti ca a sta alaturi de
cineva pentru ca iti ofera un viitor bun,
inseamna ca mai devreme sau mai tarziu vei vrea sa te intorci la trecut.

Cu timpul intelegi ca doar cel care e capabil sa te iubeasca cu defectele tale,
fara a pretinde sa te schimbe,
iti poate aduce toata fericirea pe care ti-o doresti.
Iti dai seama cu timpul ca daca esti alaturi de aceasta persoana doar pentru a-ti intovarasi singuratatea,
in mod inexorabil vei ajunge sa nu mai vrei sa o vezi.

Ajungi cu timpul sa intelegi ca adevaratii prieteni sunt numarati,
si ca cel care nu lupta pentru ei,
mai devreme sau mai tarziu se va vedea inconjurat doar de false prietenii.

Cu timpul inveti ca vorbele spuse intr-un moment de manie,
pot continua tot restul vietii sa faca rau celui ranit.

Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine,
dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face.

Cu timpul intelegi ca daca ai ranit grav un prieten,
e foarte probabil ca niciodata prietenia lui nu va mai fi la aceeasi intensitate.

Cu timpul iti dai seama ca desi
poti fi fericit cu prietenii tai,
intr-o buna zi vei plange
dupa cei pe care i-ai lasat sa plece.

Cu timpul iti dai seama ca fiecare experienta traita alaturi de fiecare fiinta,
nu se va mai repeta niciodata.

Cu timpul iti dai seama ca cel care umileste sau dispretuieste o fiinta umana,
mai devreme sau mai tarziu va suferi aceleasi
umilinte si dispret, dar multiplicate, ridicate la patrat.

Cu timpul inveti ca grabind sau fortand lucrurile sa se petreaca,
asta va determina ca in final,
ele nu vor mai fi asa cum sperai.

Cu timpul iti dai seama ca in realitate,
cel mai bine nu era viitorul,
ci momentul pe care-l traiai exact in acel moment.

Cu timpul vei vedea ca desi te simti fericit cu cei care-ti sunt imprejur,
iti vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine
si acum s-au dus si nu mai sunt…

Cu timpul vei invata ca incercand sa ierti sau sa
ceri iertare,
sa spui ca iubesti, sa spui ca ti-e dor,
sa spui ca ai nevoie,
sa spui ca vrei sa fii prieten,
dinaintea unui mormant,
nu mai are nici un sens.

Dar din pacate,
toate se invata doar cu timpul…

Deşert sentimental

2009-04-16T13:24:00.003+03:00

Chiar daca nu o spun nimanui, asta nu inseamna ca nu ma mai gandesc la tine. Mi-e atat de dor sa te stiu langa mine.
Au trecut aproape doua saptamani.. timp in care nu a fost zi sa nu imi amintesc de tine si sa nu.. te astept in continuare…
Inca te mai aud.. inca te mai caut prin locurile unde obisnuiai sa fii.. inca zambesc palid cand vad un alt catel pe strada sau in tramvai. Nu vreau sa te uit! Nu stiu cat bine imi face acest lucru, dar nu.. nu am sa sterg nici o urma din ce ai lasat tu.
Inca de cand intru pe usa de la casa te vad acolo :) stiu ca esti cu mine. Se vede pe tocul usii. Mai apoi, te vad sub masa din bucatarie. Umblu cu grija, ca sa nu te lovesc.
Seara te chem sa dormim. Ma auzi?
Ai locul tau in pat si am grija mereu sa fii invelita. Nu ma misc brusc, sa nu te deranjez.
Esti cu mine. Stiu asta.
Imi este extrem de dor de tine. Si chiar daca nu stie nimeni, toate lacrimile tarzii din noapte sunt pentru tine.
Te astept diseara sa vii.. sa dormim impreuna.
Pe curand. :)

amintirea ta.

2009-04-09T19:09:00.005+03:00

camera e goala.. te doare linistea.. nu vrei sa stii ce-i cu tine. nu poti minti ca totul e bine. vrei sa uiti, vrei sa strigi " totul e o minciuna! " .. in tine plange inima.

inca te mai aud. inca te mai astept sa vii acasa. :)

.. copil naiv!

viata impartita la doi.

2009-04-08T00:52:00.008+03:00

As fi vrut sa scriu un poem de dragoste… un poem de dragoste intre un suflet de catel si o viata de om. Un vers sa se plieze perfect pe ceea ce am trait noi.. rima sa fie perfecta, asa cum a fost si viata noastra impreuna. Cuvintele sa fie ordonate sub tiparul trairilor noastre.. pentru ca viata alaturi de tine a fost armonie.. si veselie… si culoare.. si bucurie.. si zambete. Atatea zambete. Imi amintesc de fiecare dintre ele.. era atat de natural, atat de firesc..
Astazi ma gandesc la un zambet si plang. Plang fara sa vreau.. e aproape instinctual. Pentru ca tu ai fost viata mea.. pentru ca fara tine nu stiu cum sa fiu in continuare eu..
Si pentru ca simetria sa fie perfecta.. nu ti-a trebuit nici mai mult nici mai putin de o saptamana.. niciodata nu am apreciat timpul mai mult ca acum.. am tinut cu dintii de fiecare secunda..
Ce faci cand toata viata ta se invartea in jurul ei, iar ea a trebuit sa plece? Ce faci cand inca mai auzi prin casa mers de labute pe parchet? Ce faci cand dintr-o data casa pare goala in ansamblul ei fara castronelul ei cu mancare si apa? Ce faci cand se face ora amiezei si din instinct vrei sa o duci afara? Ce faci cand nu mai ai pretext noaptea sa iesi cu “catze” sa te plimbi si sa iti ordonezi gandurile? Ce faci cand te duci spre camera ta si stii ca acum e goala si nu mai gasesti nimic acolo ? …
Nu am sa uit niciodata ultimul nostru drum.. cand eu te tineam in brate si imi doream la fiecare secunda sa urlu si sa spun “ Opreste! Vreau sa ne intoarcem! “ .. nu am resimtit niciodata mai greu vreun moment decat acela morbid, cand usa s-a deschis si am auzit zgomotul de frigidere.. multe frigidere.. urlatoare, exprimand toata suferinta ce vietatile nu o mai puteau reda de ceva timp. Pasii mei tremuranzi si neincrezatori au urmat cursul firesc. Sovaielnic am vrut sa dau inapoi, insa mi-am dat seama pentru ce venisem. Trebuia sa se intample. Eram constienta ca alta solutie nu exista.
Era frig.. si mirosul bacovian ma infoiara si acum. La picioare mi s-au asezat imediat trupuri reci, lipsite de vlaga, amestecate, dar linistite. Material didactic, desigur. Inca o data am vrut sa fug si am zis speriata “ Eu nu o las aici! “ .. aminteste-ti pentru ce ai venit.. :) nu fi slaba, Ioana.
Am sa tin minte toata viata, fiecare detaliu.. de la masa metalica, imbibata cu atatea lacrimi de durere, pana la foarfecele infectat, dar manuit cu maiestrie. Inca traiam o senzatie de “vizita la veterinar”.. deja acele nu ma mai speriau. Eram increzatoare in nimic si am avut curaj sa o privesc in ochi pana in ultima clipa.. pentru ca am decis ca trebuie sa fac asta indiferent de consecintele asupra persoanei mele. Trebuia sa fiu eu cea care o mangaie pe cap pentru ultima oara inainte ca lichidul sa-i patrunda in sange si sa ii opreasca inima.
Ultimul sau gest mi-a aratat cat de mult isi dorea sa traiasca. Insetata de viata, si-ar fi dorit ca limba roz, decolorata de boala, sa ii atinga inca o data boticul uscat de suferinta.. dar nu s-a mai intamplat. Inima a inceput sa-i bata in minus. Se prabuseste. Viata sa intra pe linie dreapta.
Cu jumatate de suflet intins pe masa rece, pasesc peste tocul usii care ma infiorat mai devreme. Intru intr-o lume noua, cu sufletul indoit, insa doar pana la coltul scarilor. Durerea e prea mare pentru ca sa o pot purta cu mine. Picioarele mi se inmoaie si ma prabusesc si eu. Tot aerul din lume nu imi e de ajuns. Scancetele mute prind acum glas si fac din mine un om slab.
Ma ridic. Pentru ca asa e firesc.. pentru ca, intr-un final, sunt impacata cu mine. Stiu ca am facut ceea ce trebuia facut.. doar ca nu imi imaginam ca poate fi atat de greu.
Sunt convinsa ca pana in ultima secunda ai stiut ce se va intampla. Macar acum uneia din noi ii este mai bine. Am sa fiu si eu bine, candva. Pentru ca am langa mine persoane care sa ma tina in brate cand vreau sa plang si care ma sprijina neconditionat.
Sa ai parte de liniste.
Esti viata mea.

irreplaceable

2009-04-01T19:18:00.005+03:00

Cand l-ai luat te-ai gandit poate, putin, si la asta... te va parasi intr-o zi - nu pentru ca ar vrea, nu pentru ca dragostea pe care ti-o poarta s-ar stinge cumva... ci pentru ca timpul lui e mai scurt decat al tau. Iar cand batranetea si boala nu-l mai lasa nici sa se tina pe picioare, caci il dor toate, iar bucuria i-o mai arata doar varful cozii, miscat cu greu, pentru tine, vei sti ca se apropie acel moment de care noua, celor care avem animale si le iubim, ne este atat de teama - despartirea.

Desi este cumplit si dureros, de multe ori decizia de a-i scurta suferinta este singura justa. Nu este usor, dar atunci cand ai luat aceasta hotarare, va trebui sa faci in asa fel incat despartirea sa-i fie usoara, in pace.

De multe ori cei aflati in aceasta situatie prefera sa-si duca prietenul la medic si sa i-l incredinteze pentru a face ceea ce este de facut, fara a avea curajul sa-i stea alaturi. Insa el stie ce se va intampla. Nu stim de unde si cum, dar stie. Nu fa aceasta greseala. Nu-ti parasi prietenul in ultimele lui clipe, chiar daca stii ca te va coplesi durerea. Stai langa el si fii alaturi pana la sfarsit.

Iar daca acest moment este inca departe, incearca sa te gandesti ca fiecare zi in care sunteti impreuna nu trebuie irosita.

.. se va termina. curand.

update: azi e 1 aprilie. bineinteles, am fost pacalita. astazi, pentru prima oara de cateva zile incoace, s-a simtit mai bine. sau cel putin asa a vrut sa ma pacaleasca. a dat din coada, a latrat, a dat labuta, ba chiar a si mancat. cand timpul e mai scurt ca niciodata ajungi sa te bucuri si pentru atat. :)

am cel mai tare catze ever! :x

ni una sola palabra.

2009-02-27T19:26:00.001+02:00

Cuvintele imi sunt grele… si astazi..si maine.. si intotdeauna. Si simt ca niciodata nu am avut nimic, cu toate ca ma hraneam la fiecare pas cu acelasi gand. Copil naiv.. :)
E destul loc in mine si pentru tine si pentru tacere.. si ziua de azi m-a facut sa fiu doar o papusa cu multe fire de care tragi si vezi numai mimari ale eului. Astazi am folosit cele mai putine cuvinte.. astazi am fost egoista si am tinut toate ideile in mine. Si, Doamne, ca sunt atatea..

Ai putea crede ca o seara de primavara , pe care abia o asteptai sa vina, in final, sa iti doresti sa nu fi fost nicicand? Mergeam anost, pe un drum ciuruit, cu nasul lipit de un geam aburit.. numaram clipe.. semnalizam ganduri.. eram doua nefericiri intr-o cutie rece de tabla. O nefericire intreaba pe cealalta “ Oare de ce sunt oamenii atat de rai ? “ .. cealalta raspunde “ Pentru ca oamenii sunt egoisti.. pur si simplu, asa sunt ei. “ .. Nimeni nu mai scanceste nimic. Tacerea cade.
Te uiti in jurul tau. Nu e nimeni, si totusi atata lume... ii invidiezi. Ei de ce pot sa zambeasca si tu nu? .. iarasi sunt egoista.
Nu m-am mai simtit demult atat de golita sufleteste. Nu am mai schitat de mult un zambet binevoitor. Ne-am intalnit. Am glumit cat a incaput, am salvat o situatie de intepaturi cu urmari permanente. Am inghetat de frig si ne-am pus mainile in buzunar pentru ca astfel sa nu ne mai atingem sentimentele recent rascolite. Am valorificat putinul timp ca si cum ar fi fost ultimul .. ne-am despartit tipic .. “pe curand.mai vorbim” .. habar nu am cand o sa fie acel moment.. :) am intors spatele si am facut cativa pasi.. iar pasii s-au adunat.. si nostalgiile la fel. Cu fiecare pas imi venea sa ma intorc si sa te intreb “ cand ne-am pierdut de noi.. ? “ … te-as intreba chiar acum.. dar nici macar intrebarile retorice nu isi mai gasesc rostul in noi.

Ce mult te-a iubit.. :)

tiempo pequeño

2009-02-06T15:08:00.004+02:00

¿Quién se va y quién se queda?
¿Quién le duele más la soledad?
¿Cual es tu camino?
¿Cual es el mio?
¿Dónde se encontraron?

..deja que te acompañe que no es momento de andar sola. :)

besote.

vino, sa pot regasi drumul spre mine..

2009-01-20T23:16:00.001+02:00

M-am privit de dimineata in oglinda incercand sa-mi pun masca si am schitat un zambet!
Si mi-a raspuns...
-Esti atat de frumoasa cand plangi...

Se hotara sa mearga inainte,sa lupte ca si pana acum.De dragul lui.. Stia ca el ii este alaturi si si-ar dori sa o vada fericita.
Ce nu stia este ca sufletul ii murise si se ingropase odata cu el..

ei sunt cei doi straini cu mainile in bezna.

:)

y la dejaste volar..

2009-01-19T19:10:00.003+02:00

EL: Ce faci?

EA: Ma urc pe nor..

EL: Esti nebuna?!... de fapt... asa esti tu

EA: Nu prea reusesc eu in fiecare zi..dar incerc

EL: .. esti bine?

EA: Da..de ce?

EL: ..aseara a fost vant si minus..si rece..si ma gandeam..ca..poate e de la tine

EA: :))..nu stii ca am devenit prietena cu noaptea?

EL: Nu..n-am mai vorbit de mult..ce sa mai stiu de tine..?

EA: Mi-e bine.. acum..

EL: ..dar maine...ma gandeam..

EA: Maine..tu stii cine e maine?..

EL: As vrea sa fie o cafea...la tine

EA: E 12.00..e maine...vii la o cafea..la mine?

EL: Ma bucur ca ti-e bine..

EL: Ai uitat ca...nu beau cafea:)

EA: Mi-e bine..maine.

EL: Ai grija de tine....pentru mine:)

EA: Mi-e bine..

cosciug sentimental

2009-01-16T01:57:00.005+02:00

Atat de tacuta inchid in mine un ultim scancet de durere. Nu vreau sa stii, dar in pumni mi-am strans toata viata. Mi-am sugrumat gandurile si mi-am calcifiat principii. Mi-am incalcit visele si le-am deslusit in..noduri pe care nu am facut altceva decat sa le intaresc cu fiecare speranta.
As vrea sa am puterea sa pastrez de la oameni doar ce e bun. Un prieten imi spunea ca isi propune sa vada omul doar din prisma sa pozitiva. Il admir. N-am fost niciodata in stare nici macar sa gandesc in directia aceasta. Cu fiecare zi imi spulber iluzii.. cu fiecare clipa imi dau seama ca toti sunt la fel. Am spus-o si cu alte ocazii… oamenii sunt tipare, sabloane indoite si mazgalite caricatural.
Imi vine sa zbier si sa fug inspre nicaieri. Mi-e sila de cei din jurul meu. Oamenii ma asfixiaza. Nu ii mai suport langa mine... imi provoaca repulsie si ma limiteaza emotional. Mi-e frica de ce as putea deveni. Un om si mai rece ( pentru ca niciodata nu am stiut sa ma exteriorizez, nu-i asa? ) , un om placid , un om fara nimic care sa il motiveze.. nu! Nici macar nu vreau sa fiu om!
Nici macar nu vreau sa traiesc langa oameni.
Cata mizerie este in jurul meu.. in modul elegant si boem de a ne trai viata, taraim dupa noi, prin noroi si urme de toc , ceea ce ne-a fost intotdeauna mai de pret : sufletul. Calcam pe bucati din noi si privim triumfator in sus. Purtam insemnele unor invingatori. Si nici nu ne dam seama cand am strivit tot ce era mai bun in noi..
As vrea sa pot sa explic in cuvinte ce se intampla in mine acum.. imi dau silinta sa mai pot sa mai sper. In ultimele saptamani am inghetat orice speranta. S-au intamplat atat de multe lucruri, atat de planificate , atat de ordonate. Au venit din atatea parti, atat de repede incat nici macar nu am avut timp sa ma apar. Am vazut oameni falsi, oameni perfizi, fara limita, oameni nepasatori si aprigi sa calce in picioare destine. Am cautat sa ii inteleg, ca de fiecare data. Nu le gasesc nici o scuza, dar nici nu ii acuz. Sunt oameni ..
Am vrut sa mai am pic de sentiment in mine.. am cautat sa nu pierd nici un strop de fericire, fie ea si de moment. Am vrut sa pot sa spun „ am pe cineva langa mine care stiu ca mereu ma va asculta si va fi langa mine, chiar daca nu ma intelege de fiecare data „ .. am vrut.. acum nu mai vreau nimic... sunt golita de mine. Port doar un ecou.. chiar si asa, am sa zbier in continuare.
Am sa imi raspund.. intr-o zi. chiar daca nu va mai fi nimeni acolo sa ma auda...

De vorba cu mine.

2009-01-04T01:41:00.001+02:00

Cu toate ca urmatoarele cuvinte nu imi apartin, ma regasesc intru totul in ele. decalogul ce ghideaza viata pe un peron..

Prima poruncă: Să aştepţi oricît.

A doua poruncă: Să aştepţi orice.

A treia poruncă: Să nu-ţi aminteşti, în schimb, orice. Nu sînt bune decît amintirile care te ajută să trăieşti în prezent.

A patra poruncă: Să nu numeri zilele.

A cincea poruncă: Să nu uiţi că orice aşteptare e provizorie, chiar dacă durează toată viaţa.

A şasea poruncă: Repetă că nu există pustiu. Există doar incapacitatea noastră de a umple golul în care trăim.

A şaptea poruncă: Nu pune în aceeaşi oală şi rugăciunea şi pe Dumnezeu. Rugăciunea este uneori o formă de a spera a celui ce nu îndrăzneşte să spere singur.

A opta poruncă: Dacă gîndul ăsta te ajută, nu evita să recunoşti că speri neavînd altceva mai bun de făcut sau chiar pentru a te feri de urmările faptului că nu faci nimic.

A noua poruncă: Binecuvîntează ocazia de a-ţi aparţine în întregime. Singurătatea e o tîrfă care nu te învinuieşte că eşti egoist.

A zecea poruncă: Aminteşte-ţi că paradisul a fost, aproape sigur, într-o grotă.

voua

2009-01-04T01:33:00.000+02:00

celor fericiti le cer iertare pentru gandurile mele triste...

baz baz

2008-12-20T01:49:00.002+02:00

Sa fim copii

Copii de decembrie

Spiritul si forfota sarbatorilor de iarna si grija pentru cei dragi si apropiati strapung rutina zilnica. Trecutul nu trebuie inchis intre coperte, asezat intr-o cutie sau aruncat la recycle bin. Timpul sarbatorilor de iarna e timpul de regasire al povestilor de viata. E o sezatoare a sufletului in care se desira intamplari haioase cu mirosul bunatatilor de sarbatori si gustul " de la mama de acasa ".
Zambete triste. Umeri aplecati.
Prezentul e dispus pe rafturi : jucarii, cozonaci, carti, papucei de casa. Impingem carucioarele de cumparaturi. Suiera la urechi : " Unde iti petreci Craciunul? " . Nefireasca intrebare.
Craciunul e sarbatoarea familiei. Oriunde am fi, sa pastram Craciunul in familie. Cei mici sa se bucure de cadouri. Parintii sa se bucure de bucuria copiilor. Bunicii sa observe zburdalnicia timpului.
In vremurile agitate pe care le traim si cu materialismul agresiv al cumparaturilor de Craciun, e bine sa ne aducem aminte de hrana pentru suflet : traditiile, obiceiurile. Sa daruim mai mult decat un cadou. Sa daruim sufletului nostru timp de ragaz si.. liniste. Sa ne facem timp sa privim in oglinda copilul din noi.
Priveste-te pe tine..

compendiu

2008-10-29T02:14:00.004+02:00

Oamenii sunt falsi si egoisti. Oamenii nu stiu sa ceara iertare. Oamenii nu cugeta si nu apreciaza licaritul de lumina ce vine de la soare. Oamenii sunt fazi, sunt goliti de orice sentimente imbucuratoare. Sunt flori..de mucigai. Sunt miresme imbacsite. Pagini ingalbenite.

Oamenii sunt legati spiritual cu sarma, isi aduc bucurii ce se bazeaza pe nefericirea celuilalt. Deviaza orice urma de lumina, insa nu prin trupul lor. O curma precum o mizerie. Prefac totul in scrum. Si cheama vantul…

Oamenii sunt de carton. Se modeleaza dupa nevoi. Oamenii au foarfece si lipici. Isi taie si isi lipesc singuri sperante si trairi. Se coloreaza in alb si negru. O fi mai elegant..

Oamenii sunt suspiciosi si ingrati. Valorifica lucrurile de moment si pledeaza pentru idei preconcepute. Oamenii au vise imbalsamate cu formol. Sunt nesiguri si privesc pe ascuns. Oamenii nu au putere. Lipsesc cu sufletul din actiunile lor. Oamenii sunt practici, mecanici.

Oamenii sufera la neputinta lor de a se ridica cand au cazut. Mai mult, ei se complac si sunt delasatori. Oamenii plang si pica in genunchi. Oamenii isi ridica capul spre cer pentru a compensa greutatea ce le apasa pe umeri. Oamenii incearca.. si sunt oportunisti.

..sunt curati trupeste, caci sufletul le e demult mazgalit cu marker permanent. Cu ochii mari privesc, din obisnuinta, inainte. Piciorul paseste sovaielnic pentru a-l potrivi in urma lasata de cel de dinainte. Oamenii sunt sabloane. Traiesc viata altora. Prezuma o stare de bine. De fapt, o ingroapa pe cea existenta.

Oamenii sunt grabiti. Nu se mai plimba in gradina botanica, ci se plimba prin benzinarii. Oamenii isi insusesc zilele pe sarite. Pierd sirul fericirii si il “reintregesc” prin.. noduri. Oamenii uita. Sa zambeasca. Sa iubeasca. Sa imbratiseze. Sa faca dragoste. Sa traiasca cu pasiune.

Oamenii traiesc… si mor. Si tot ce nu au facut.. ramane neant. Pentru ca oamenii traiesc cu intensitate maxima lucrurile materiale. Pentru ca oamenii nu vad dupa cortina scenei si asteapta ca altcineva sa le duca la bun sfarsit rolul. Oamenii sunt naivi si asteapta. Viata, in schimb, e infima in comparatie cu multitudinea trairilor lor.

Omului ii e tarziu… iubeste ce i-a fost dat : Oamenii.

serpentine bizare

2008-08-01T02:24:00.002+03:00

mi-e viata gramada de solzi ce imi fug printre degete.. ma doare sa mai strang pumnul, imi rezulta practic inutil. mi-e sufletul invesmantat pe dos, crestat si alungit de la atatia picuri. am adesea sentimentul ca nu ma cunosc, ca nu stiu cum am ajuns pana aici, pe unde m-am pierdut, din cauza cui.. pe un fir de borangic imi insir trairile. se rupe. eu de unde trebuie sa innod bucatile?.. e limpede, nu le-am potrivit niciodata.
mi-s ochii straini de orice arcuire spre neant. in schimb, se prelugesc adesea in spre pamant si nu ne mai cunoastem. bucati din mine incep sa se rupa. s-au saturat si ele, desigur. franturi.. urme.. cicatrici. eu nu ma mai am. am pierdut orice insusire proprie. sunt doar un amalgam de "eu"-ri. fragmente nenumerotate. clisee ingreunate. zambete turnate.
am sa imi traiesc viata pe un peron. am sa cunosc fiecare piatra ce se incrusteaza in talpa-mi injectata cu amaraciune. am sa alerg in zig-zag ca sa pot acoperi cu privirea fiecare raza moarta a cadrului meu alb-negru. am sa matur frunzele grabite de uscaciune asa cum matur culorile din viata mea. si am sa astept nerabdatoare sa vina trenul :) pentru ca asteptarea are valoare atata timp cat astepti sa se intample ceva, chiar daca nu se va intampla niciodata. pentru ca asteptarea devine un timp gol. asteptarea e fireasca. sa astepti asteptarea? e absurd. a astepta asteptarea e moarte. e visul necugetat, e visul unui nebun.
privesc borderourile unde sunt trecute cifrele exacte de plecare a trenurilor... nici o destinatie. astept.

am chef de nimic.. si de mine

2008-05-20T15:49:00.004+03:00

si uite asa ajung sa incarc iarasi pagina cu vise. sau sufletul cu vise.
am ganduri mii si mii pe care nu pot sa le separ. mie inima incoltita din toate partile de sentimente colorate. mi-e sufletul un curcubeu care straluceste in inversul firescului. pasesc la fiecare minut pe strazi paralele, mi-e gandul in colturi opuse, mi-e sufletul mai ciopartit ca niciodata.
cum e sa vrei de toate si de fapt, sa nu vrei nimic?
cum e sa fii rau ? dar mai ales, cum e sa fii TU? cum e sa fii puternic si cum e sa pleci capul ?
sa iubesti ? .. sau sa urasti? niciodata nu am putut uri pe cineva. cel mult am simtit o repulsie fata de vreo persoana, insa nu cred ca astfel se masoara "the big feeling".
dar cel mai important .. cum e cand nu mai simti nimic? :) eh..si aici ajung pe teritoriul meu. cei mai multi cred ca exagerez cand spun asta..si e firesc. desigur, nu ma refer la faptul ca nu imi iubesc parintii, sora, catelul :x..insa in ceea ce priveste relatiile mele cu cei din jur e cu totul o alta imagine. mereu am spus ca oamenii sunt rai. cat as fi vrut sa ma insel..macar o singura data. macar acum cand am cuprins aici aceasta replica. dar nu! mi-e imposibil. si totusi, cu toata rautatea lor, imi sunt dragi. poate pentru simplul fapt ca la fiecare pas gasesc un exemplu de " asa nu trebuie sa fiu ". na ca totusi nu suntem toti degeaba. :))
si uite asa se traduce pasivitatea mea .. in neincrederea in oameni, in nepasare. tot voi m-ati invatat sa fiu asa.. oamenii mei dragi :)
iata cum ajung sa va includ in primul meu post [serios!]. si ce daca nu meritati ? v-am zis ca imi sunteti dragi :)

hei!

2008-05-09T20:40:00.000+03:00

... pentru ca de vreo cateva zile mi-am dat seama ca ar trebui sa am un loc al meu, unde sa fiu eu cu mine, in care sa imi zambesc si sa privesc in oglinda. sa imi cant gandurile si sa stau intr-o camera goala, cu ecoul asurzitor.
imi urez spor in ale tastatului si multe ganduri frumoase!